Bob Dylan/ 25.06.2014, Sala Palatului, Bucuresti

282 vizualizări

Unul dintre evenimentele de rock clasic „must-see” ale anului a fost concertul Bob Dylan de la Bucuresti, de pe data de 25 iunie 2014. Muzicianul este la a doua vizita in Romania.

Vestea ca una dintre cele mai importante figuri artistice a ultimelor 5 decade va pasi din nou pe pamant romanesc a incatat mii de oameni, care asteptau prilejul de a se intalni cu una dintre emblemele rockului.

La varsta de 73 de ani, Dylan nu mai este demult tinerelul problematic care starnea conflicte sociale prin caracterul sau rebel dar, cu toate acestea, muzicianul are de oferit o lectie consistenta de istorie muzicala tuturor celor care se considera adepti ai stilului de viata rock’n’roll.

Concertul, organizat de Marcel Avram si East European Entertainment, in colaborare cu D&D East Entertainment,  a avut loc la Sala Palatului si, in ciuda unor mici neplaceri la acces, care s-a facut cu intarziere, lucrurile s-au desfasurat ca unse. Din pricina intarzierii, gasirea locurilor a fost cam dificila, deoarece foarte multa lume s-a oprit pe culoar, confuza. Chiar si asa, dupa cateva minute de deruta, fanii si-au revenit repede, si-au luat in primire scaunele si s-au bucurat de concert.

Punctual, show-ul a inceput la 20:30, asa cum a fost programat. Bob Dylan a intrat direct in paine cu imnul „Things Have Changed”, alegere metaforica menita sa sugereze trecerea timpului pentru indragitul artist. S-au mai auzit hiturile „She Belongs to Me”, „Beyond Here Lies Nothin'” si „What Good Am I”.

Nu s-a sarit nici peste „Pay In Blood”, „Forgetful Heart” sau „Scarlet Town”, melodii cu o deseobita incarcatura emotionala pentru fanii vechi ai muzicianului. Ultima piesa a venit sa confirme nota melancolica, parca de „ramas-bun” a concertului – „Long and Wasted Years” a pus capat serii, intristand – intr-un mod cathartic – publicul.

S-a mai auzit un bis format din „All Along the Watchtower”si  „Blowin’ in the Wind”, o alta oda adusa naturii trecatoare a existentei umane.

Bob Dylan, desi aflat la o varsta venerabila, a facut un spectacol frumos, care, insa, nu a fost pe gustul tuturor. Ce e drept, instrumentistii au fost foarte statici iar atmosfera nu prea te indemna la buna-dispozitie. Glasul lui Dylan nu mai este ce era, dar nici nu prea avea cum sa fie, dat fiind faptul ca gradul de uzura, dupa atatea zeci de ani de turnee, este urias.

Oricum ar fi, Dylan este un icon al culturii rock si merita un anumit respect. Este absurd sa ceri unui artist aflat la o varsta destul de inaintata sa fie la fel cum era acum 50 de ani. In orice caz, concertul de aseara, 25 iunie 2014, nu a fost pe placul tuturor, insa a reprezentat un eveniment major, un real concert „must-see”, atat pentru nostalgici cat si pentru cei care respecta „genealogia” rockului contemporan.

In ceea ce priveste sunetul, acesta a fost foarte bun iar atmosfera creata de iluminarea minimalista a creat o stare onirica, numai buna in combinatie cu compozitiile blande si vintage ale lui Dylan.

La final, publicul a fost bucuros sa afle ca a scapat cu bine de ploaia torentiala care s-a dezlantuit asupra Bucurestiului dupa prima pauza din concert. Nu numai ca melomanii au fost feriti, dar s-au si bucurat de o seara incarcata de sentimente puternice, de amintiri si de rock vechi, cu iz de legenda.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*