Ce faci după ce treci pe lângă Liam Gallagher (Oasis), pe Calea Victoriei, la 10 dimineața?

Ce faci când treci pe lângă Liam Gallagher (Oasis), pe Calea Victoriei, la 10 dimineața?

În efervescența creată ieri (27 august) legată de reunirea formației OASIS, mi-am amintit cum am ajuns să stau de vorba cu Liam Gallagher timp de 3 ore, într-un bar din Bucuresti.

Știu că pare ceva din „Twilight Zone”, dar vă asigur ca e 100% adevărat.

Locuiesc in Bucuresti, ascult muzica rock de toate genurile de la 11-12 ani și mă declar fan THE CURE, OASIS si CELELALTE CUVINTE.

În primavara lui 1990, abia ieșit din comunism, am descoperit primul album STONE ROSES. Un sunet fresh, cool, britanic. Am văzut 2-3 videoclipuri cu ei și m-a atras imaginea lor dublată de o aroganță pur britanică. Formația a dispărut repede și am uitat de ei. Am fost inundați de Grunge, cu Nirvana, Soundgarden, Alice in Chains, Stone Temple Pilots, Alice In Chains, L7, Hole, Smashing Pumpkins și alții.

În 1994 se sinucide Kurt Cobain și Grunge-ul dispare din mainstream. Pe locul rămas liber se instalează Brit Pop-ul. Apar Suede, Blur, Elastica, Menswear, Radiohead, Kula Shaker, Pulp, Travis, Stereophonics, Belly. Vârful de lance sunt OASIS.

Îmi amintesc când i-am văzut prima dată, la emisiunea Most Wanted a lui Ray Cokes, pe MTV. Doi frați Mancunians (bărbați din Manchester) cântănd acustic melodia „Live Forever” și din acel moment mi-am dat seama că „pe ăștia îi visam și îi așteptam”.

Apare albumul „Definitely Maybe” care devine cel mai bine vândut album de debut al unei formații în Marea Britanie.

Un an mai târziu, apare albumul „(What’s the Story) Morning Glory” și la hiturile de pe „Definitely Maybe” (Supersonic, Live Forever, Shakermaker, Cigarettes & Alcohol) se adaugă noile hituri de pe WTSMG (Wonderwall, Don’t Look Back in Anger, Champagne Supernova, Roll With It, Morning Glory).

OASISmania devine un fenomen social în Marea Britanie, ceva nemaiîntâlnit de la The Beatles.

Ajung sa îi văd de câteva ori live, cumpăr toate albumele lor (inclusiv B side-uri).

Mă împrietenesc cu sunetistul lor de concert și cumpăr de la el bootleguri.

Prin intermediul internetului intru în legătură cu fani Oasis din toată lumea. Fac schimb de bootleguri și ajung să am peste 100 de bootleguri cu Oasis.

Și acum ascult concertele lor emblematice gen Manchester Boardwalk ’93, Glastonbury ’94, Hacienda ’94, Maine Road ’96, Knebworth ’96, Earl’s Court ’97, G-Mex ’97 și altele. Pe langă bootleguri, fac rost și de CD’uri cu repetiții de ale lor, cu soundcheck-uri, chiar și cu certuri între cei 2 frați Gallagher.

Spun asta pentru a vă face o idee la ce nivel de adulație (da, recunosc, extremă) ajunsesem.

O zi obișnuită de la începutul lunii septembrie 2006, ora 10-10.30.

Eram pe Calea Victoriei, venind dinspre Cercul Militar și mergeam spre magazinul Muzica. Când să intru in magazin, îl văd în fața mea, la 10 metri, pe Liam Gallagher. Îmi vin în minte doua idei: „ce look alike e tipul ăsta” și „trebuie să o lași mai moale cu Oasis, ai ajuns să îi vezi pe străzile Bucurestiului”. Îl salut când trece prin dreptul meu cu un „Hi” și el îmi răspunde „Hi mate”.

Intru în magazinul gândind:”ce seamănă tipul. Vorbește ca Liam, are mersul (swaggerul) lui Liam. M-am liniștit. Sunt alții mai nebuni ca mine”.

Privind acum în urmă, era ora 10.30 dimineața, Calea Victoriei, București. Ce să caute Liam aici? El cred că nici nu s-a trezit vreodată la ora 10 dimineața, dar să mai se și plimbe singur pe Calea Victoriei. Glumind, e ca si cum ai merge la ștrand în Crângași și nu poți să ieși din apă că se chinuie să intre Hatfield în bazin, e apa prea rece pentru el și ține scara ocupată. Sau, alt exemplu, că suntem români și iubim fotbalul: vrei să îți cumperi ultimul trening Adibas dintr-un second hand din Petroșani, intri în magazin și tocmai l-a cumpărat altcineva și îl plătește la casă. Tipul se intoarce spre tine și vezi că e Messi. Cam așa gândeam eu, „nu are cum sa fie el”.

Intru la Muzica, mă uit peste niște vinyluri și îmi sună telefonul. E un prieten care lucrează la Castle Films, știe că îmi plac Oasis și incepe cu „Silviu, e Liam Gallagher în București!”. Îmi spune pe repede înainte că soția lui de atunci, Nicole Appleton, membră a formației All Saints, filmează un videoclip la Sala Palatului.

„Liam a venit cu ea la filmare, a stat un pic, s-a plictisit și a plecat. Vino la Sala Palatului, poate se întoarce și are chef de vorba”.

Oh , My God, chiar era el. Tocmai am trecut pe lângă idolul meu.

Deja nu îl mai auzeam pe prietenul meu la telefon. Ies din magazinul Muzica, mă întorc spre dreapta, privesc în directia în care mergea Liam și văd hotelul Novotel la 50 de metri. Merg până la hotel, intru în hol și văd că la receptie sunt 2 recepționeri. Un tip pe la 40-45 de ani și o tipă de 20-25 de ani, posibil aflată acolo în practică. Tipul pare genul vulpoi bătrân așa că singura mea șansă este să o abordez pe ea. Îi spun: „Bună dimineața. Sunt de la Castle Films și domnul Gallagher a uitat ceva pe platoul de filmare. Vă rog să îmi spuneți numărul camerei unde este cazat ca să merg la dânsul”. Tipa zâmbește și îmi răspunde: ” daca sunteți de la Castle Films, sigur știe unul din colegii dumneavoastră numărul camerei. Îl puteți afla de la ei. Eu nu am voie să vi-l spun”. Wow, e aici la hotel cazat dar „atât de aproape și totuși departe”.

Mă gândesc că pot rezolva situația cu o glumă. Mă întorc spre recepționer și îi spun exact ce îi spusesem recepționerei: „Bună dimineața. Sunt de la Castle Films și domnul Gallagher a uitat ceva pe platoul de filmare. Vă rog să îmi spuneți numărul camerei unde este cazat ca să merg la dânsul”. Începe să râdă și îmi zice „tu îți dai seama că am auzit tot ce ai vorbit cu colega mea. Am fost la doar 2 metri voi. Răspunsul meu e același doar că, nu ai ce face cu numărul camerei. Tipul a stat azi noapte la bar și acum a ajuns din nou acolo”. Mi-a făcut cu ochiul și a zis „barul e la etaj”.

Am urcat la etaj și singur în tot barul, la o masă, era Liam Gallagher. M-am dus la el cu „My name is Silviu, I am a huge Oasis fan, went all over Europe to see you live. It’s great for me to meet you. Don’t want to intrude. Do you want to have a chat ? (Mă cheama Silviu. Sunt fan Oasis. Am călătorit prin Europa ca să vă văd live. E o onoare să vă întălnesc. Nu vreau sa va deranjez. Putem sta de vorbă?). Răspunsul a fost exact cum speram „Hi mate. Take a seat, d’you know what I mean (Da prietene. Ia loc. Știi ce zic)”.

Am stat in jur de 3 ore de povești, despre Oasis, Brit Pop, Manchester City, Bucuresti, Blur, Stone Roses, U2, Rapid Bucuresti ș.a.

Am început articolul cu întrebarea „Ce faci când treci pe lângă Liam Gallagher (Oasis), pe Calea Victoriei, la 10 dimineața?”. Răspunsul e simplu. Indiferent de oră, de locație, de oraș, dacă treceți pe lângă Liam pe stradă si vreți să vorbiți cu el, căutați-l în barurile din vecinătate. Sigur e acolo și dacă sunteți norocoși îl puteți prinde cu chef de vorbă. Vă spune asta „un Norocos”.

Thank You Liam !!!

Rock on !!!

STAY SUPERSONIC AS ALWAYS !!!

Foto: Europa Press/AP