Chris Olsman (The Amsterdams): „Scopul nostru nu este să ajungem faimoși, ci să facem muzică bună”

362 vizualizări

Formația THE AMSTERDAMS a fost foarte ocupată în ultima vreme. Concerte, un album nou în plin proces de realizare, single-uri fresh pe țeavă, videoclipuri și turnee – iată cum arată planul de bătaie al uneia dintre cele mai de succes trupe locale.

De curând, băieții au concertat în cadrul festivalului Indirekt din Croația, unde au făcut o impresie grozavă. Apoi, întorși pe meleagurile noastre, au oferit un show la Fish Eye Fest, în Vama Veche. Ajunși înapoi în Bucureștiul torid de iulie, muzicienii își continuă munca la disc, pregătind un prim single de pe acesta, intitulat „The Great Fire”.

Maximum Rock Magazin a stat de vorbă cu Chris Olsman, toboșarul trupei, pentru a afla mai multe despre activitățile viitoare ale celor de la The Amsterdams. Chris locuiește de 3 ani în România și s-a născut chiar în orașul care a inspirat denumirea trupei în care a ajuns să cânte – Amsterdam. Bateristul este privit ca un element al destinului de restul componenților, și pe bună dreptate.

Cooptarea lui Chris le-a adus trupeților energie proaspătă și a oferit un „twist” interesant poveștii alegerii numelui „The Amsterdams”. Citiți interviul de mai jos pentru a afla, în exclusivitate, informații despre noul material, despre viitorul single care este aproape gata, dar și despre diferențele fascinante dintre România și Olanda, atât pe plan muzical, cât și din punct de vedere cultural.

Componența The Amsterdams:

Andrei Hațegan – voce/chitară/clape
Andrei Ungureanu – chitară
Augustin Nicolae – bas/backing-vocals
Ovidiu Bejan – voce/chitară/clape
Chris Olsman – tobe/percuție

Chris Olsman Drums
(Foto: Facebook)
 
Întâi, spune-ne „Povestea” cooptării tale în formația The Amsterdams. Cum s-au legat lucrurile?
Este destul de simplu. Locuiesc în România de trei ani și, după primul an, aveam nevoie de un motiv să-mi aduc kit-ul de tobe din Olanda. Sunt muzician profesionist și am absolvit Conservatorul, așa că era esențial pentru mine să am instrumentele alături. Nu voiam să le plasez în locuința mea, deoarece spațiul era insuficient, așa că am început să caut spații potrivite pentru așa ceva. În tot acest timp, am cântat cu formații de coveruri dar voiam ceva mai pe gustul meu. Știi grupurile acelea de pe Facebook, dedicate muzicienilor? Ei bine, m-am apucat să mă uit la postări și, într-o zi, văd un anunț cu portocaliu: „The Amsterdams caută toboșar!”. Primul meu gând a fost: The Amsterdams? Wow, există o trupă locală care poartă acest nume, eu sunt din Amsterdam, așa că e clar, trebuie să mă alătur formației! Am luat legătura cu fostul manager al grupului, Valentina, iar ea mi-a zis că va aranja o întâlnire cu băieții. După o săptămână, mi-au trimis piesele și m-au chemat la probe. Am intrat în sala de repetiții și după o piesă sau două, basistul, Augustin, a zis: da, ești angajat omule! Ceilalți trupeți se gândeau că poate ar fi mai bine să asculte și alți pretendeți dar Augustin nici nu a vrut să audă. Am fost norocos. Nu știam la ce să mă aștept din partea lor. Apoi, dintr-o dată, făceam parte din trupă. Am repetat timp de trei, patru luni și am avut primul concert la un eveniment privat, la Mogoșoaia. Lucrurile s-au legat foarte repede. La 10 minute după ce am intrat pe ușă, eram angajat! Am cântat „Island of Love” și „Coalmine”, apoi am făcut un jam și a fost grozav. Îi datorez lui Augustin aceste lucruri.

Ești muzician profesionist iar asta adaugă ceva semnificativ la experiența ta artistică. Mai și predai din când în când?
Da, sunt și profesor. Îi învăț pe copiii de aici să bată la tobe. Chiar acum am o elevă care are doar 7 anișori și este extraordinară. În mod normal, în Olanda lecțiile durează cam 30 de minute, din cauza lipsei de timp a profesorilor. Am vrut ca lecțiile mele să țină o oră dar eram sceptic. Nu știam dacă un copil atât de mic se poate concentra dar fata aceasta reușește și este grozavă. Efectiv nu vrea să plece de la tobe. În România există copii foarte talentați.

De ce ai luat această decizie de a te muta în România, mai ales din moment ce mulți tineri de aici aleg opusul: să plece?
Toată lumea mă întreabă același lucru: „de ce te muți aici când noi vrem să ne mutăm în Olanda?” sau „de ce tocmai România?„. Să vă spun cum s-au petrecut lucrurile. Eu și un prieten tocmai absolvisem facultatea. El terminase un Master în psihologie iar eu Conservatorul. Am decis să călătorim împreună în Siria și Liban, dar momentul nu era prea potrivit, din cauza situației de acolo. Am ales Iranul în loc. Am obținut o viză de trei săptămâni și am hotărât să mergem cu trenul, ca să vedem mai multe lucruri. Am călătorit de la Utrecht la Praga, de la Praga la Budapesta, de la Budapesta la București, apoi în Bulgaria, Istanbul și după toate acestea, trei săptămâni în Iran, o experiență senzațională. Nu am petrecut atât de mult timp la București, dar am iubit orașul. Mi-a plăcut cât de paradoxal era totul: contrastul puternic între „alb” și „negru”, dintre oameni, clădiri și locuri. Oamenii de aici, viața de noapte, m-au fascinat și mi-au rămas în minte, așa că am decis să mai petrec un weekend aici. Apoi, m-am întors la Amsterdam și compania pentru care lucram, o firmă româno – olandeză, mi-a oferit un loc de muncă la București. Când am auzit, am zis: de ce nu? Cântasem cu formații olandeze și o cam terminasem cu scena de acolo, care era puțin prea indie pentru gustul meu, în sensul că trebuia să investești foarte mulți bani și extrem de mult timp pentru a ajunge undeva. Acolo nu există formații de cover-uri, ceea ce este bine, dar totuși…Am lucrat cu formații care voiau să reușească dar toată lumea era preocupată de propriile treburi. Voiau să termine facultatea, să își vadă de viață și nu găseam nicicum persoane care să aibă motivația potrivită pentru muzică. O aveau timp de două luni, după care dispărea. Așa că m-am gândit că e o idee bună să încerc aici. Au trecut ani de la această decizie și îmi place atât de mult în România încât nu cred că mă voi întoarce în Amsterdam.

„Îmi place atât de mult în România încât nu cred că mă voi întoarce în Amsterdam.”

Este interesant ce spui, mai cu seamă pentru că oamenii de aici au impresia că artiștilor din străinătate le este mai ușor.

Nu, deloc. Știu câte ceva și despre scena muzicală din Anglia și crede-mă, este foarte greu. Știu oameni de aici care au plecat acolo și le-a fost foarte greu pentru că totul este extrem de scump. Aceste persoane fac muzică grozavă dar problema în Anglia este că mereu vor exista încă 10 muzicieni care vor face același lucru ca tine, dar mai bine. Adevărul este că nivelul de profesionalism este mai mare în străinătate și asta pentru că oamenii au mai mulți bani pentru instrumente, festivalurile investesc alte sume, sunetiștii sunt mai bine pregătiți. Asta, firește, nu înseamnă că nu există excepții! Am cântat recent în Croația, la Festivalul Indirekt, un eveniment local dedicat scenei indie și am avut cel mai bun sunet de ani de zile. Sunetistul era un tip de acolo, dar era foarte bun. Depinde de multe lucruri. Eu cred că ai mai multe șanse aici. Dacă vrei să faci bani din muzică în Olanda, și dacă faci parte dintr-o trupă mare din underground, ești un om mort. Acolo, poate scoți 600 sau 700 de Euro la un concert dar trebuie să plătești o dubă, care face cam 150 de Euro, apoi ești obligat să achiți taxele uriașe…la final rămâi cu foarte puțin. Și în plus, dacă ești o trupă indie, te vor adora timp de doi ani, după care te vor abandona și vor iubi ceva nou. În țara asta poți realiza mai multe. Părerea mea.

Ai spune că atmosfera este mai pură aici, pentru că nu suntem expuși la atât de multe lucruri?
Este o întrebare bună. În Olanda, urmăm trendurile din America și din Anglia. Nu-mi plac cele mai multe trupe de acolo deoarece acestea copiază foarte mult aceste scene. Am avut această formație mare numită Kane. Era uriașă – băieții câștigau poate un milion de Euro pe an, aveau mașini bune, case frumoase și trăiau viața de star rock, doar că toată lumea considera trupa versiunea cover și pop a formației Pearl Jam. Arta lor era falsă și mult prea pop. Totul trebuie să fie așa în Olanda. Avem cei mai mari DJ din lume, ceea ce nu îmi place, chiar dacă le respect munca. O avem pe Caro Emerald, care are o echipă senzațională de producție în spate. Acești oameni ies în străinătate dar formațiile mari din Olanda pot să cânte doar acolo pentru că, deși muzica lor este frumoasă, este furată. În această situație se află multe grupuri. Avem acum această trupă de pop reggae, care face furori, dar pariez pe cei vrei tu că în maxim 2 ani, va dispărea.

„În Olanda, formațiile copiază trendurile din America și din Anglia.”

Ai cântat cu mulți artiști, printre care și Anouk! Ai deschis un concert The National și te-ai plimbat prin toată lumea în calitate de toboșar. Poți să îmi vorbești despre niște „highlight-uri” ale carierei tale?
Încă sunt destul de tânăr dar aș zice că, în mod clar, deschiderea concertului The National a fost un moment cheie. Partea comică este că nici măcar nu știam că sunt ei! Auzisem numele dar, cumva, în capul meu, i-am încurcat cu The All American Rejects și mi-am imaginat că vom cânta cu o trupă mare de punk. Am urcat pe scenă și după show eram: Dumnezeule! Această formație este excepțională! Am devenit cel mai mare fan, le-am cumpărat CD-urile…Am muncit mult cu formații olandeze de indie și unul dintre cele mai frumoase momente a fost când am cântat în Cavern Club din Liverpool, Anglia, pe aceeași scenă pe care urcaseră Led Zeppelin, Oasis și Arctic Monkeys. Am cântat cu Gram, una dintre primele mele trupe profesioniste. Solista a fost invitată inclusiv la BBC, așa că toți erau artiști remarcabili. M-a învățat foarte multe. La facultate, urmam cursuri de management muzical, dar nu luam parte niciodată la ele, pentru că eram mereu pe drum cu trupele. Chiar și așa, am luat 9.5 la examen datorită experienței acumulate cu Gram. Cât despre Cavern Club, efectiv am sărutat scena aceea. Cea mai proastă parte a fost că băusem acest whiskey foarte vechi înainte și licoarea a avut un efect neașteptat de puternic asupra mea. Am fost atât de copleșit încât am făcut tot felul de nebunii, inclusiv mi-am aruncat bețele direct în ceafa vocalistei…A fost groaznic (râde). Am oferit una dintre cele mai proaste prestații la cel mai important concert!

Referitor la asta, îmi mai poți spune și alte povești nebunești din turneu?
Am două jenante care s-au petrecut înainte de show-ul din Croația și în timpul șederii acolo. Cântasem la un festival drăguț în Brașov și eram cazați într-o casă foarte frumoasă, la munte. Eu și Augustin voiam să ne relaxăm și eram singurii care rămăseseră acolo, pentru că toți ceilalți băieți erau ieșiți și făceau chestii rock and roll. Noi ne doream doar să stăm puțin liniștiți. Locul era foarte roz și simpatic, tipic feminin iar decorul nu avea nimic macho. Așa că imaginează-ți doi tipi stând într-un loc de acest fel, bând bere. La un moment dat, am hotărât să ne uităm la un film doar că proprietara nu avea decât pelicule romantice, așa că am ajuns să vizionăm o producție franceză, erotică și ultra-siropoasă. Cum stăteam noi acolo, doi tipi, înconjurați de roz, cu berile în mână și urmărind acel film…(râde). Cred că a fost unul dintre cele mai non-rock and roll momente din cariera mea. Apoi am plecat în Croația, am făcut sound-check-ul iar băieții au ieșit în port, să vadă un submarin. Eu eram obosit așa că am hotărât să mă culc un pic înainte de spectacol, care urma să aibă loc destul de târziu, pe la ora 2 noaptea. Mi-am spus că mă voi odihni până la ora 12:30 și apoi mă voi trezi, voi face o plimbare pe jos, prin pădure, până la venue și totul va fi OK. Problema a fost că alarma de la telefon nu a pornit și am dormit continuu. Pe la ora 2, m-am trezit scuturat violent de Augustin și de organizator, un tip la vreo 2 metri înălțime așa. Aceștia țipau și își scuturau mâinile, terminați de îngrijorare. Mi-au spus că au crezut că m-am îmbătat și am căzut în piscină, că m-am înecat, sau că m-au atacat niște oameni în pădure și am murit în sălbăticie (râde). M-am aranjat rapid și am plecat la locație. Am cântat pe la ora 3 dar a fost unul dintre cele mai bune concerte pe care le-am oferit vreodată.

Scena alternativă din România se străduiește să iasă din umbră și duce o luptă destul de grea în acest sens. Ai avut momente în care ai vrut să lași totul baltă și să te întorci în Amsterdam?
Am avut astfel de momente, mai ales din cauza diferențelor culturale mari. Totul este altfel aici. Amsterdam nu este Olanda, este mai mult ca un fel de Berlin. Totul este divers, există foarte mulți străini, mulți imigranți, mulți turiști…Este un amestec multicultural care îmi place. Când trăiam acolo, locuiam într-o zonă plină cu tot felul de culturi, cu mulți turci sau marocani care se integraseră extrem de bine. Erau stabiliți acolo și aveau o frizerie grozavă, unde făceau totul perfect. Aveau restaurante excepționale…Mi-e dor de lucrurile simple, de familie, de prieteni, de supermarketurile noastre uriașe unde găsești tot ce vrei. Dacă dorești să gătești ceva sau dacă, dimpotrivă, ți-e lene, ai de toate acolo: salată proaspătă, sushi, orice. Mâncarea în România este foarte bună și este mult mai fresh, mai ales la țară, dar mi-e totuși dor de câte deva de acasă. Mi-e dor și de un bar normal, un loc la colț de stradă, umil, unde te întâlnești cu prietenii tăi și bei o bere. Aici există foarte multe cluburi fancy, ceea ce este bine, dar nu sunt confortabile ca localurile despre care vorbesc eu.

Mai mult, felul în care oamenii fac muzică este foarte diferit. Ador trupele cu care cânt acum. Singurul lucru care nu îmi place este că mereu apar probleme legate de eficiența în materie de probe de sunet și concerte live. Mereu lipsește ceva, sau ceva nu funcționează cum trebuie…Chiar și așa, sunetiștii se străduiesc să facă lucrurile bine și chiar dacă, deseori, este o luptă, la final reușesc și obții acest vibe pozitiv. Olanda poate fi foarte plictisitoare, cu multe reguli, multe capcane sociale. Oamenii îmi spun mereu că olandezii par atât de fericiți dar nu este așa, să știți. Suntem un popor extrem de stresat.

„Pot să vă spun cu mâna pe inimă că toți cei care vin aici, adoră țara.”

Te simți acasă în București? Simți că aparții acestui oraș?
Da. De câte ori mă întorc din Amsterdam și sunt în aeroport, așteptând zborul spre București, simt că vin acasă. Am avut acest sentiment după primul an petrecut aici. Dacă mi-ai fi zis acum trei ani că voi locui în România, ți-aș fi zis: fugi de aici! Auzisem de Ceaușescu, știam povestea, mai ales pentru că părinții mei o cunoșteau, dar în Olanda nu se știu atât de multe despre România. Știm despre comunism dar puțini oameni de acolo, cu vârste cuprinse între 16 și 40 de ani, au idee despre ce s-a petrecut, de fapt, aici. Nu știu că această țară a suferit cel mai mult. Este interesant să vezi că, totuși, România, încet, încet, o duce din ce în ce mai bine. Mulți se concentrează pe aspectele negative, pe corupție, pe lucruri de acest fel dar, după părerea mea, țara se descurcă bine. Toți prietenii mei care vin aici se îndrăgostesc de România după primele 30 de minute. Unul dintre amicii mei a fost aici de două ori ca să vadă munții, fratele meu m-a vizitat împreună cu iubita sa și au călătorit la Brașov, Bran, Cluj, Sibiu etc. Le-a plăcut enorm. În acești trei ani, am văzut și eu o mulțime de orașe în Maramureș, Satu Mare, Baia Mare, Suceava…Am fost plecat mult cu trupele, cu job-ul. Pot să vă spun cu mâna pe inimă că toți cei care vin aici, adoră țara. Părinții mei vin o dată sau de două ori pe an. Tatălui meu îi place foarte mult iarna la Bușteni sau Sinaia. Când le-am spus părinților mei că mă voi muta aici, mi-au zis: în regulă! Să te distrezi! Ai mei mă sprijină mereu și sunt oameni foarte cool.

Să vorbim puțin despre festivalul Indirekt din Croația. Ați cântat acolo acum aproximativ două săptămâni. Cum a fost? Ce feedback ați obținut?
Feedback-ul a fost foarte bun. Am făcut o excursie lungă de la Brașov până acolo, ceea ce a fost distractiv. Momentan lucrăm la noul album iar viitorul single este aproape gata. A fost masterizat de Bazooka de la Moonlight Breakfast. După ce scoatem piesa, vom filma un videoclip. Suntem cam stresați. Am susținut acest turneu mare în India iarna trecută și, după ce ne-am întors, nu ne-am prea găsit ritmul. Oamenii erau stresați, nu prea lucrau…Apoi am pornit din nou la drum și lucrurile au început să se lege. Am cântat la acest festival minunat din Croația. Locația era foarte aproape de mare, am văzut multe formații grozave în concert, am ascultat trupe din Olanda, sunetul a fost foarte bun iar oamenii ne-au cerut bisuri. Mulți au venit la noi după concert și ne-au spus cât de mult le-a plăcut show-ul. Este grozav când se întâmplă asta și ne bucurăm de fiecare dată.

Nu pot să nu te întreb despre noul single. Oferă-mi niște spoilere!
Nu vreau să par arogant dar single-ul este foarte bun! De-a lungul anilor, formația a abordat multe stiluri diferite, de la brit-pop la MGMT, The Killers, Arcade Fire, Franz Ferdinand, toate combinate. Acum am sentimentul că ne-am găsit direcția. Piesa este mai electronică, este epică și are acel vibe ce amintește de melodia lui Jessie Ware, „Wildest Moments”. În cântec se regăsesc multe sintetizatoare iar tobele sunt masive, uriașe. Am folosit două kit-uri diferite. Ovidiu Bejan și Andrei Hategan au compus piesa împreună și ne-au adus primul mix, care era deja aproape gata. Apoi, am dat-o unui producător care ne-a returnat-o cu un sound și mai epic. Cred că putem realiza mai multe dacă o ținem în această direcție. Consider că putem câștiga mai mulți fani. Încă mai cântăm în limba engleză. Toți cei care au ascultat melodia, au adorat-o. Anul viitor vom pleca la drum în cadrul unui turneu prin Germania iar eu lucrez acum la câteva concerte în Olanda. Pentru mine, această melodie este un pas înainte. Totul este realizat la un nivel mult mai profesionist, înregistrările, producția, tot. Sperăm să avem albumul gata toamna aceasta. Lucrăm acum la alte 4 piese noi, care sunt aproape terminate și care au același stil.

„Scopul nostru nu este să ajungem faimoși, ci să facem muzică bună.”

Spune-mi despre videoclip. Ce scenariu veți folosi?
Am o idee de scenariu. Piesa se numește „The Great Fire”, dar eu am o altă părere despre ea. Cu toate acestea, a fost compusă de Andrei Hategan, așa că el trebuie să ne spună ce vrea de la ea. Cred că vom face un videoclip epic și comic. Așa îl pot descrie momentan.

În ce măsură te implici în compunerea melodiilor?
Am început să compunem piese noi acum aproximativ o lună. Până acum, am jucat rolul „normal”, de toboșar. Apoi am început să experimentăm în materie de tobe, să adăugăm niște tobe electronice, iar acum încercăm să găsim un echilibru. Este greu când ai 5 persoane într-o formație și fiecare are o altă mentalitate. Eu și Augustin suntem mai rock and roll, în timp ce băieții ceilalți sunt mai indie. Cred că această diversitate este un lucru bun pentru trupă, dar e complicat câteodată să combinăm totul. Eu am compus părțile de tobe pentru piesa nouă. Bejan ne-a dat demo-ul, apoi fiecare membru al formației și-a compus propriile fragmente, în funcție de instrument. Apoi, am ascultat varianta finală. Avem un sistem de vot foarte eficient. Dacă 3 din 5 oameni nu sunt de acord cu ceva, nu facem lucrul respectiv. Deși, chiar dacă melodia era aproape gata, băieții au acceptat să bage în ea niște părți de tobe care simțeam că lipsesc. Totul este foarte democratic. Înainte de India, lucrurile erau cam dezordonate dar, cât timp am fost acolo, am decis să muncim așa. Ne-am spus: scopul nostru nu este să ajungem faimoși, ci să facem muzică bună. Andrei (Hategan) și Ovidiu (Bejan) compus muzică foarte bună, piese diverse, amuzante. La final, chiar dacă eu scriu tobele, sunt bateristul unei formații indie, și este formația lor. Încă sunt tipul cel nou așa că, dacă băieților nu le place o idee, nu o bag în piese. Este normal și sunt fericit cu acest sistem.

Ce planuri de viitor ai? Vrei să creezi ceva solo sau să te concentrezi pe compunerea melodiilor proprii?
Mai cânt și cu alte formații românești și joc tot rolul de toboșar. Tobele sunt marea mea pasiune. Tatăul meu a fost toboșar și provin dintr-o familie de muzicieni. Mereu mi-am dorit să am propria trupă. Am piese compuse, cu versuri și tot ce trebuie – pasaje de synth, pasaje de tobe, de chitare etc. Doresc să realizez acest proiect dar nu știu când și unde. Am ceva măreț în minte, cu muzică epică, ceva foarte rock, cu chitare maiestuoase și cu synth-uri grandioase. Ceva cam ca U2, dar varianta mai rock. Mă inspiră enorm formația americană Angels & Airwaves. Ador munca lor, deși mi se pare puțin prea regizată. Cu toate acestea, mă fascinează abordarea lor. Îmi va lua cam doi, trei ani să realizez ceea ce am eu în minte, pentru că este ceva complex…Vreau un show rock superb, în stilul Pink Floyd, dar cu muzică diferită, deoarece nu pot compune piese la un asemenea nivel. Doresc ceva cu elemente vizuale bogate, un film întreg care să se desfășoare simultan cu fiecare piesă și care să spună o poveste, ceva care leagă totul: melodiile, spectacolul, membrii formației și așa mai departe. Vom vedea ce se întâmplă.

„Singurele lucruri care îmi displac în România sunt televiziunile și ziarele, are au un nivel foarte slab.”

Cât de diferit este să lucrezi cu un artist român comparativ cu unul olandez?

Românii au o altă abordare asupra gear-ului. Oamenii de aici sunt foarte pricepuți dar văd lucrurile altfel. De exemplu, felul în care acordează tobele. Poți face acest lucru în multe moduri. Cântăreții de jazz le acordează foarte sus, ca să obțină acel sound specific, care mie nu îmi place. În România, mulți toboșari strâng fața foarte tare, până ce aceasta aproape pleznește. Sunt obișnuiți cu lucruri diferite, așa că este destul de amuzant. Toate țările sunt diferite. Aici, oamenilor le plac brand-urile mari, americane. Se concentrează mult pe ideea de brand și cumpără lucruri pentru că sunt scumpe, dar asta nu înseamnă că sunt și bune. Vezi persoane care au ultimul model de BMW dar locuiesc într-un apartament oribil. În Olanda, este invers: oamenii investesc într-o locuință și își procură mașini ieftine.

Ce îți place la România cel mai mult? Ce îți displace?
Este o întrebare bună. Lucrul meu preferat este țara, în general. Peisajele, munții, Delta, totul. Mi-ar plăcea să am mai mult timp să călătoresc și mă voi concentra pe asta în viitor. Îmi displace televiziunea și am o aversiune față de ziare. Nivelul acestora este foarte prost. Televiziunea este oribilă și nu mă refer doar la posturile gen Kanal D ci chiar și la felul în care se transmite un meci de fotbal, felul în care pun luminile pe capul oamenilor. Toți ajung să pară cărunți! Ceva lipsește. În schimb, videoclipurile și filmele realizate aici sunt produse excepțional, mult mai bine ca in Vest, de multe ori. Când deschizi televizorul, însă, vezi fete goale…Te uiți la femeia aceasta bătrână și sofisticată din stația de metrou și observi că lecturează un ziar înțesat de sâni goi. Este foarte ciudat.

Ce vești ne dai despre formația The Speakers?
Acum câteva luni am lansat un videoclip grozav pentru piesa „Fashion” iar solistul nostru muncește în acest moment la crearea unor videoclipuri pentru viitoarele single-uri. Noul disc va aborda teme de viață precum iubirea, dorința, pasiunea, așa că vrem să realizăm ceva frumos. Sperăm să avem totul gata până în decembrie. De asemenea, „coacem” ceva interesant cu cei de la HBO, așa că urmează noi aventuri. Este ciudat că deși această trupă are un stil foarte cool, muzica este grozavă și producătorul face o treabă bună, ne este greu să obținem concerte. Dacă oferim un show live, oamenilor le place mult dar nu sunt convins că și înțeleg trupa. Mâ gândesc că, dintr-un motiv sau altul, aceasta este o formație care nu prea aparține aici. Și The Amsterdams are, câteodată, aceeași problemă și cred că una dintre cauze este că avem versuri în engleză. Consider că, dacă am fi cântat în limba română, am fi fost cea mai mare trupă de indie din țară.

Care este piesa ta favorită de la The Amsterdams?
În mod clar, „The Great Fire”.

Îi mulțumim lui Chris Olsman pentru interviu și abia așteptăm să ascultăm noul single, „The Great Fire”! Pentru mai multe informații despre The Amsterdams, faceți click pe linkul de mai jos.

Pentru a citi un interviu cu vocalistul și compozitorul Andrei Hațegan, faceți click AICI.

FACEBOOK THE AMSTERDAMS


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*