The Cure, Editors, God Is An Astronaut, Days Of Confusion, Coma / 2019.07.22, Piața Constituției, București

424 vizualizări

După un concert remarcabil Bon Jovi, alături de FiRMA și Gramofone, Piața Constituției din București s-a umplut iarăși de oameni următoarea zi, pe 22 iulie, când englezii de la The Cure au susținut un recital de peste două ore.

Programul începe oficial la ora trei după amiază – da, trei după amiază, când oamenii sunt încă la muncă, când încă e soare afară și, evident, e foarte cald. Probabil nu am auzit eu sau, nu stiu, oi fi ajuns eu târziu, că DJ-ul programat între 15:00 și 15:30 nu s-a auzit deloc.

La 15:30 ar fi trebuit să urce prima trupă a zilei, anume bucureștenii noștri dragi din COMA. Au început pe la 15:47 după ceas și și-au cântat partea de program cu și din suflet, așa cum fac mereu, chiar dacă i-a bătut soarele în cap pe săracii oameni și n-au avut cine știe ce public. Noroc cu doi băieți foarte energici de la Golden Circle care au țopăit și țipat pentru toată Piața Constituției. Au început cu „Chip” și au terminat cu „Document” dacă nu mă înșel și nu m-a bătut soarele în cap prea rău. Puțin public, prea multă lumină și prea multă căldură, dar Coma și-a făcut treaba. Îmi pare rău că a lipsit „hai s-o facem p-aia”, partea clasică de la fiecare concert, dar e ok, o facem data viitoare. Dacă nu-i știți – mă îndoiesc că e cazul – și vă place să țopăiți pe niște alternativ, sunt de-ai voștri.

După Coma urmează o pauză unde în sfârșit se reglează luminozitatea pe ecranele uriașe și se fixează camerele pe scenă în timp ce băieții de la DAYS OF CONFUSION se aranjează pentru partea lor de concert. În timpul ăsta parcă se mai și înnorează, chiar dacă Google zicea că nu-i nici urmă de nor și sunt 33 de grade. Gradele au rămas, dar ploaia a început chiar când „The Guest” răsuna în Piața Constituției și s-a oprit la ultima melodie a formației bucureștene. Chiar vreau să le mulțumesc celor de la Days Of Confusion că ne-au mai răcorit puțin și cred că și ei s-au bucurat că nu i-a bătut soarele în cap. Dacă nu-i știți, mergeți de-i ascultați dacă vă place progressive metalul cu niște djent, cumpărați albumul „Yin&Out”, mergeți la concerte, aruncați cu like-uri, inimioare și subscribe-uri în ei. Aveți doar de câștigat.

Încă o pauză, iese soarele din nou. Days Of Confusion coboară în aplauzele publicului care, așa puțin cum era, se răsfiră spre margini să-și ia ceva de băut. GOD IS AN ASTRONAUT se pregătește să-și înceapă numărul. Pentru necunoscători, că am văzut că au fost destui care erau puțin pierduți când au început să cânte – „ăștia nu dau și din gură?” -, God Is An Astronaut e o formație irlandeză de post-rock, adică nu prea aveau versuri băieții. Vedeam oamenii care, scuzați-mi expresia, strângeau din… n-o să zic, dar începe cu B, când venea partea aia dintr-o piesă unde nu poți să zici decât „hai că asta e, acum îi zice”, dar nu ziceau nimic. Deși formația e excepțională, părerea mea e că trupele post-rock nu sunt făcute să cânte într-o locație atât de mare sau deschisă, mai ales pe lumină. Se strică toată atmosfera. Dacă era întuneric, poate ar fi fost mai bine, dar lumea era deja coaptă de la soare și călită cu ploaie, mintea le era doar la burgerii și berea de pe margine. Ce-au făcut ei pe scenă a fost frumos, doar că nu a fost potrivit pentru o locație ca Piața Constituției. Nu spun că trupele din genul ăsta n-ar merita să cânte pe scene uriașe, dar parcă nu e aceeași intimitate pe care o ai într-un club la un concert din categoria post-rock.

Undeva în jur de ora 19, în sfârșit se adună oameni în Piața Constituției, intrând și din stânga, și din dreapta. Și mai mulți oameni parcă luați de undeva dintr-o dimensiune gotică apar: bocanci grei, machiaj negru, păr umflat, brățări, tricouri The Cure. Mă simțeam înapoi în perioada din viața mea când descoperisem internetul și încă exista Hi5-ul, iar trendul de emo kids era în floare și toată lumea se îmbrăca așa. Știu, emo și goth sunt lucruri extrem de diferite, dar spun cum m-am simțit atunci pe moment.

Nu mai durează mult că EDITORS apar pe scenă și totul parcă se rupe. Muzica bubuie, bubuie atât de tare că se aude și din Piața Unirii. Dacă erai puțin mai chior – așa ca mine – ai fi putut jura că au venit cu un afiș gigantic foarte pornografic, dar apoi realizezi că e doar coperta ultimului album, „Violence”, lansat în 2018. Vremea pare să fie puțin supărată, dar e numai bună pentru atmosferă. Bate vântul, picură puțin, dar e ok. Lumea cântă alături de formația engleză, aplaudă, fluieră. Piața Constituției e umplută de muzică și lumini și oameni fericiți.

Momentul mult așteptat al serii (sau zilei pentru cei care au venit pentru toate trupele; eu, sincer eram nerăbdătoare pentru Coma și Days Of Confusion, dar lumina, publicul puțin și foarte răsfirat și căldura mi-au tăiat tot cheful) sosește în sfârșit: THE CURE urcă pe scenă și țin publicul în priză până la căderea nopții. Cu un spectacol de lumini impresionant și un setlist format din aproximativ 30 de piese cu tot cu bis, piese ca „Lovesong”, „Just Like Heaven”, „Just One Kiss”, „Never Enough” sau „Burn”, formația engleză de gothic rock trimite publicul înapoi în tinerețe, în anii 80, timp de două ore – unde-i cazul, am văzut mulți oameni care cu siguranță nu erau născuți atunci sau oricând înainte de 2000.

Din punct de vedere muzical, ziua a fost bună. Trupe bune, odată cu lăsarea nopții se trezește și publicul. Îmi pare rau că primele două formații n-au prea avut public și au fost orbite de soare – știu că festivalurile mari au un program care începe chiar și de la ora două după amiază, dar, să fim serioși: a fost o singură zi in centrul unui oraș care emană atâta căldură din asfalt că parcă uneori te ard tălpile prin încălțări, într-o zi de luni, când lumea e la muncă până la 5, 6 seara și oricum n-o să ajungă până pe la 7.

Evident, cum a fost cazul și la Bon Jovi cu o zi înainte, esplanada Casei Poporului a fost cel mai VIP dintre locurile VIP – gratis, cu vedere fix către scenă, fără prea multă aglomerație. Nici n-ai nevoie de bișnițari ca să ieși ieftin la concertele organizate în Piața Constituției, ai nevoie doar de niște pile ca să reușești să ajungi pe esplanadă.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*