De vorbă cu Tolea Postovei, organizatorul festivalurilor Top T și Bluzău (partea II)

Tolea Postovei
411 vizualizări

V-ați întrebat vreodată cine e în spatele festivalului Top T Buzău sau al festivalului Bluzău, câte știe de fapt despre industrie și cum a ajuns să organizeze primul festival rock cu adevărat important în România, dar și cel mai longeviv, depășind cu ușurință 30 de ani?

Deși Buzău nu este tocmai unul dintre cele mai populate și vizitate locuri de la noi, cu siguranță festivalul Top T este unul dintre motivele de mândrie ale cetățenilor! De ce? Citiți în continuare și aflați chiar de la Tolea Postovei, organizatorul festivalurilor Top T (rock și metal) și Bluzău (blues și jazz). Am aflat lucruri noi în partea I a interviului, iar acum continuăm în partea II, o lectură numai bună să ne treacă mahmureala de week-end.

Bilete la ambele festivaluri găsiți pe AmBilet.ro.

Există o trupă care a participat la Top T în anii precedenți care te-a lăsat „afiș”, o trupă pe care oricând ai vrea să o aduci din nou pe scena festivalului?

Au fost trupe de care m-am atașat, am devenit prieteni și am căutat să îi invit mai des, fără însă a deveni obositori pentru public prin repetabilitate. Aș enumera aici Celelalte Cuvinte, Dirty Shirt, Kumm, Trooper, Taine, Psychosymphony, Travka, Luna Amară. Despre trupe „afiș” cum le-ai numit, în perioada comunistă au fost Florian din Transilvania, Floare Albastră, Impact din Timișoara, ceva rar pe la noi, apoi Survolaj. Am încă în minte și trupe mai „obscure” gen Ana, Profesor Brenner, Efectiv ADN, Cros. După 1990 fiecare ediție a avut ceva special, de moment, irepetabil. Aș remarca Purgatorium, Quo Vadis, Forceps, Defect, Screaming Heads, B.M.G., Ura de după Ușă și ar mai fi. Dacă aș alege două trupe pe care le-aș vrea din nou pe scenă ar fi Aquila și Rhetorica.

Cum ai ajuns să intri în lumea rock? O casetă găsită, un vinyl de la târg, o rudă?

Am avut trei linii de acces ca să spun așa. Prima a fost din familie, părinții mei fiind amatori de concerte, m-au luat de mic la spectacole atît cu una-două trupe și îmi amintesc difuz Phoenix și Savoy, cît mai ales la acele „ghivece” în special cu muzică folk (tatăl meu iubea mult acest gen). În 1977 am fost la primele concerte conștient că merg la concerte rock: Progresiv TM, Sfinx, FFN care aș putea spune că mi-au marcat traiectoria. Acasă aveam de la tata casete și ceva discuri de plastic de la o revistă rusească unde am descoperit Beatles, Rolling Stones și alte chestii considerate „esențiale”. Tot în familie mai ascultam la radio muzică pe programul 3 sau la posturi străine (ne luasem un super-radio în 1977 din Polonia). A două influență a fost apariția în clasa noastră a unui nou coleg în clasa șaptea, care avea multă muzică rock acasă de la fratele său, actualul jurnalist Cristian Geambașu, și gașca acestuia cu 4 ani mai mari ca noi. De la Sorin am aflat de Jimi Hendrix, Pink Floyd, Genesis, el ne-a adus celebra carte „Disco Ghid –Rock” și așa am descoperit ce se întîmplă în muzica internațională. În fine, a treia linie de dezvoltare, poate cea mai importantă, a fost contactul cu emisiunile de la Europa Liberă, în special „By Request” a lui Radu Theodor. În fiecare duminică ne strîngeam (eram vreo 4-5 puști de clasa a șaptea-a opta) în jurul unui radio legat cu sîrmă la calorifer și ascultam dumnezeiește și luam notițe ca la școală. Nu o să uit niciodată introducerea „Aveți salutul meu de bun găsit”, cred că de-aia eu nu scriu în mesaje pe e-mail „bună ziua” ci „bun găsit”. A urmat apoi primul disc, „Dreptul de a visa” – Progresiv TM, primul disc străîn, Moody Blues – „On the threshold of a dream” și lucrurile s-au rostogolit: concerte, colecții de înregistrări, casete, vinyluri, benzi, reviste, apoi tapetarea pereților cu afișe dar mai ales „reuniunile” din camera mea în timpul liceului și apoi facultății, unde ascultam tot ce prindeam- Buzăul are renume pentru existența unor colecționari rock.

Tu ești implicat și în scena blues si jazz,cum s-a ajuns aici?

Asta cu blues-ul s-a lipit de mine cînd dădeam audiții la Casa Tineretului și mi-a adus un amic o serie mare de pionieri ai bluesului. Înainte însă, Florian Lungu venea și prezența la Buzău concerte de jazz sau organiza mici concerte cu Anca Parghel, Mircea Tiberian, Dan Mindrila. În 1995 deja la Top T primeam sute de casete și selectam în jur de 32-35 trupe pentru 3 zile de toate genurile. Ideea separării segmentului de blues și fusion a avut-o Florian Pittiș la o bere la finalul Top T 1995 și astfel a apărut Bluzău, un nume la care ținem foarte mult.

Ai știut de la început că un festival de blues sau jazz ar prinde la public, sau ai riscat?

Consideram oarecum retroactiv prima ediție Bluzău un eveniment de blues și jazz din iarna 1995 în cadrul „Galelor Fundației pentru Tineret”. Concerte de gen mai erau organizate și aveau public bun, lumea fiind încrezătoare în noi. Nu ne așteptam la mare afluență de public, dar am mers înainte combinînd nume cu priză la spectatori, Gyuri Pascu, AG Weinberger cu artiști mai puțini cunoscuți, dar pe care eu îi promovam și la magazinul de muzică și la radio și TV.

Ce genuri de muzică mai asculți și care crezi că e cel mai subapreciat?

Încerc să ascult tot ce am acasă, ce îmi recomandă alții, fie și rețelele sociale, am provocări de la prieteni, de la fiul meu care zburdă dintr-o zonă în alta a preferințelor sau intereselor. Am plecat în gimnaziu ca fan al careului hard-rockului anilor 70 cu Black Sabbath, Deep Purple, Led Zeppelin, Uriah Heep, dar am descoperit apoi latura „progressive” cu Pink Floyd, Yes, Genesis, Jethro Tull, King Crimson, Van der Graaf Generator. Am crescut în liceu cu valul Judas Priest, Iron Maiden, Dio, Ozzy Osbourne nereușind să înghit sonoritățile thrash. Apoi preferințele și evoluția mea se regăsesc în colecția de vinyluri și cd-uri care adună vreo 2500 de albume plus sute de casete și benzi rămase pe rafturi prăfuite. O perioadă în facultate datorită anturajului ne-am axat pe „rarități” și trupe „obscure”. Apoi m-a atras folkul britanic, am avut o perioadă de krautrock și cosmic rock german. De cîțiva ani buni, interesul principal este ceea ce se cheamă PROG și urmăresc cu atenție revista cu același nume, site-ul progarchives.com, cînd am timp interacționez cu colegii din cîteva grupuri de facebook. Consider că acest gen este și cel mai subapreciat. În România concertele de prog sînt foarte rare și de-aia mi-aș dori să fac eu un festival de prog, dar situația nu e prea departe nici în Europa unde nume de prim rang ca Spock’s Beard, Neal Morse Band, Flower Kings cîntă pentru cîteva sute de spectatori în capitale ale muzicii cum sînt Berlin, Londra și consider inuman ca Guns’n’Roses de exemplu să adune 90000 de oameni la un show.

Ai vreun sfat pentru cei care vor să se apuce de organizare de concerte?

Nu cred că sînt eu în măsură să dau sfaturi, avînd în vedere că în momentul de față eu produc, să zicem, două festivaluri într-un oraș de provincie. Din contră, încep să învăț de la cei care organizează constant evenimente și concerte și care cresc calitativ lună de lună. Este foarte important ca cei care se avîntă în acest univers să creadă în ceea ce fac, să nu urmărească succesul și profitul începînd cu a doua zi, să fie atenți la fiecare laudă sau critică, recomandare sau blamare și să nu-i considere pe ceilalți adversari, cum din păcate se întîmplă în unele cazuri în show-biz-ul nostru. În Buzău sînt cîțiva tineri inimoși care și-au propus să „spargă munții” și se avîntă în organizare de concerte, momentan în spații mici, cu spectatori puțini, aduc bani de acasă sau fac tot felul de concesii că să își trăiască visul. Pe ei i-aș sfătui să nu renunțe și să ceară sprijinul artiștilor, locațiilor unde se cîntă, prietenilor, chiar factorilor de decizie sau al altor personaje din „sistem”. Îi sfătuiesc să facă totul pas cu pas, să își calculeze riscurile, să aibă un plan B și să se bazeze în promovare pe forțele proprii și pe colegii din rețelele sociale.

Bilete pentru Top T Buzău găsiți pe AmBilet.ro:

  • 50 lei – 40 lei – Presale bilet pt ziua de 20 decembrie (pret redus pana pe data de 30 noiembrie, inclusiv)
  • 50 lei – 40 lei – Presale bilet pt ziua de 21 decembrie (pret redus pana pe data de 30 noiembrie, inclusiv)
  • 80 lei – 70 lei – Presale Abonament 2 zile (pret redus pana pe data de 30 noiembrie, inclusiv)
  • 50 lei – Bilet pt ziua de 20 decembrie
  • 50 lei – Bilet pt ziua de 21 decembrie
  • 80 lei – Abonament 2 zile

*Important: se pun în vânzare un număr limitat de bilete!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*