Sange, batai, fumigene, scandari rasiste, acestea au fost elementele unei nopti dominate de imaginea meciului dintre echipa nationala a Romaniei la fotbal si cea a Ungariei, meci care s-a incheiat cu o remiza meritata. In timp ce la televizor se comenta prestatia execrabila a jucatorilor romani, dar si de incidentele dintre suporteri, in “micul” orasel din inima Ardealului, incepea concertul clujenilor de la Diamonds Are Forever si a maghiarilor de la The Southern Oracle.
Violenta de pe stadion, animata in general de sentimentele rasiste dintre cele doua natiuni, nu a avut ce cauta in Flying Circus. “Fara muzica, viata ar fi o eroare”, spunea Nietzche. Dreptate are, muzica uneste suflete, opinii, mentalitati, restabileste echilibrul interior apasat de greutatile vietii cotidiene. Fara rasism, lumea ar fi mai frumoasa, dar e doar un ideal, n-ai ce face.
Dar gata cu filozofiile. A fost un eveniment fain, din toate punctele de vedere. Primii care au urcat pe scena au fost maghiarii de la The Southern Oracle, aflati la ultimul concert din cadrul turneului “Higher Than Heaven, Lower Than Hell”. Nu sunt familiarizat cu muzica lor, dar am reusit sa ascult cateva piese inainte. Formatia abordeaza un stil destul de apeciat pentru o anumita categorie de public, si aici ma refer la un metalcore-ul uzual, cu puternice influente Architects sau While She Sleeps.
Asadar, ceva cu adevarat nou nu a fost prezentat in show-ul formatiei. Dar a contat prestatia: Barnabas, solistul, a comunicat activ cu publicul, subliniind in interventiile sale pozitia ferma a formatiei in problema cotidiana a rasismului si a xenofobiei, a lipsei egalitatii dintre persoane, dar a si tinut sa mentioneze ca, daca cineva este impotriva opiniilor sale, poate sa iasa intr-un mod frumos si civilizat din club. Prestatia scenica a fost impecabila, mi-a placut incredibil de mult momentul in care solistul si-a infasurat in jurul gatului cablul de la microfon, s-a urcat pe o boxa, si a mimat o mica spanzuratoare. Publicul a aplaudat, dar nu a reactionat la indemnurile de a se realiza mosh. Am ras copios in momentul in care unul dintre specatatori, revoltat, a strigat: “Zici ca aici este inmormantare!”
Dupa o scurta pauza, au urmat clujenii de la Diamonds Are Forever. Atmosfera din club s-a schimbat, publicul s-a trezit din scurta amortire, si i-a primit cu entuziasm pe cei sase membri.Trebuie sa mentionez faptul ca bateristul Dorin Marcu nu a participat nici de aceasta data alaturi de trupa, (prima data a fost la concertul Unearth din Bucuresti), din cauza unor treburi pe care le are de rezolvat in SUA; inlocuitorul sau a fost Gabi, bateristul din Scars Of A Story, care s-a descurcat de minune in a-l inlocui pe Dorin.
Formatia a cantat de-a lungul spectacolului trei piese noi, care, din cate am inteles, inca nu au un nume, ele fiind pregatite pentru viitorul album, care va fi lansat undeva prin 2015. Ardelenii au mai cantat piesele care i-au consacrat, precum “Face me” sau “The Eyes of Blinded Sorrow”, dar si piese de pe ultimul EP, “Momaentum”, precum “The Lifemare” sau “The Industry”. “Hore” au fost destule, crowdsurfing-ul a fost la ordinea zilei: solistul Horia a participat fara sa vrea la unul, dar nu a fost deranjat cu nimic de acest gest, chiar s-a distrat. Formatia a intampinat o mica problema, atunci cand lui Dunch, basistul, i s-a rupt o coarda de la chitara. Desi, saracul, a incercat cu disperare sa rezolve cu rapiditate problema, Marton, basistul din The Southern Oracle i-a sarit in ajutor si i-a oferit, fara nicio ezitare, chitara sa.
Spre final, formatia a tinut sa aplaude publicul, pentru respectul manifestat de acesta, dar si clubul, Flying Circus, pentru faptul ca a fost mereu un mare sustinator al trupei (unul dintre solisti a amintit de primul concert Diamonds Are Forever, dar si cel in care trupa a aniversat un an de existenta, toate acestea avand loc in Flying).
Lasă un comentariu