Dincolo de microfon #10: Läo Kreegan (Hteththemeth)

495 vizualizări

Maximum Rock a lansat o nouă categorie de interviuri cu artiștii tăi preferați! „Dincolo de microfon” e exact ceea ce crezi tu, dar nu chiar. O dată la două săptămâni (încercăm să) luăm la întrebări muzicienii, dar nu vorbim despre muzică pentru că asta îi întreabă toată lumea și deja s-au plictisit de aceleași întrebări: „cum ai descoperit pasiunea pentru muzică?”, „aveai rockeri în familie?”, „cum a fost primul tău concert?” și alte bălării pentru care probabil au un document de unde dau copy-paste la răspunsuri.

Acum, nouă ne place de ei și ca oameni, nu doar ca artiști, de aceea vrem să știm ce tâmpenii au făcut când erau copii, de ce și-au primit prima bătaie cu papucul, cum a fost primul sărut, prima țigară, prima beție serioasă și multe altele.

Astăzi ne ducem puțin și prin partea teatrală a muzicii și vorbim cu vocalistul formației Hteththemeth din Brașov, Läo Kreegan, despre liceu, teatru, fete și filme. Hteththemeth este una dintre cele mai enigmatice apariții pe scena metal, cu un stil unic şi fără o limită de exprimare, muzica neumană practicată de trupă sare fără timiditate de la metal cu elemente ambient și influente de black, ajungând până la blues și bossa nova. Conceptual, Hteththemeth se găsește în faţa unui peisaj plin de sentimente, unele plăcute, altele reci, unele confuze, altele depline.
În 2016, trupa a lansat albumul “Best Worst Case Scenario”, care poate fi văzut ori ca un scenariu al unei vieți pline de visare, ori ca o coloană sonoră a unui film imaginar. 

Cu Hteththemeth ne vedem la Ice, Ice Metal pe 7 decembrie în clubul Quantic, alături de Dirty Shirt, Crossing Eternity și Outbreak.

  1. Ținând cont de concertele voastre unde teatrul și muzica se îmbină perfect, în copilărie visai să urci pe o scenă și să joci o piesă de teatru? Te prefăceai că faci asta, recitai poezii celor mari din familie, erai primul care se oferea la scenetele de la grădiniță/școală sau te jucai cu prietenii de-a teatrul?

Prima experiență muzicală de care îmi amintesc, a avut loc undeva pe la vârsta de 5 ani. Eram la sat, la bunica în curte și stresam toți vecinii cu preluări după Mirabela Dauer și Savoy. Câteodată dădeam chiar spectacole câmpenești.

Apoi a apărut și poezia.  Îmi amintesc că eram în clasa a patra și recitam poezii. Am participat chiar și la concursuri de recitat.

În 1995 am scris prima mea piesă de teatru – „Legenda lui Naras”, piesă pe care am și pus-o în scenă în cadrul unui spectacol-concert. Am și jucat în piesă, atribuindu-mi rolul negativ. Au venit la spectacol atunci în jur de 1000 de liceeni. Era ditamai evenimentul. Am și cântat în cadrul aceluiași eveniment, cu proiectul Lao. Eram headliner. Ha ha! Ce vremuri!

  1. Care era filmul tău preferat și de ce?

Filmul meu preferat este La Vita E Bella. E un film care te face sâ râzi și să plângi în același timp. Iar jocul actoricesc al lui Roberto Benigni e copleșitor.

În copilărie m-a impresionat Legenda Călărețului Siguratic. Întotdeauna m-a fascinat ideea de dreptate. Îmi plăceau și filmele cu Piedone.

  1. Ai încercat vreodată să cucerești domnișoarele cu talentele tale artistice? Cum a fost?

Da. Tot când eram la liceu. În fața blocului seara, le cântam balade născocite pe loc.

  1. Spune-ne despre cea mai amuzantă întâmplare pe care ai tăi o povesteau tuturor, deși ție îți era maximă rușine pe atunci.

Îmi amintesc când am luat un aparat de radio al unei mătuși și l-am desfăcut. Aveam vreo 7 ani. L-am făcut bucăți. Mătușa m-a prins în flagrant și m-a întrebat „Ce vrei să te faci când crești mare? Electronist sau muzicant?” Până la urmă cumva am devenit amândouă, la un moment dat ocupându-mă și cu IT-ul pe partea de hardware.

  1. Una dintre cele mai cunoscute amintiri ale oricărui copil e băutul de țuică crezând că e apă sau vin crezând că e suc. Tu la ce vârstă ai pățit asta și cum s-a întâmplat?

De mic am fost alergic la alcool. Pe la 8 ani trebuia să beau apă și mătușa mea mi-a oferit un pahar cu apă minerală. Nu era cu țuică sau cu vin. Era plin ochi cu spirt. Am luat o înghițitură și am făcut că toți dracii!

  1. Mai ții legătura cu prietenii din copilărie/liceu? Cine era cel mai bun prieten/prietenă și cum v-ați cunoscut?

Mai am prieteni din liceu, perioada respectivă fiind de bază în sudarea unor legături de lungă durată.  Cel mai fain prieten pe care l-am avut, a fost tipul cu care am fondat Hteththemeth în 1999, Jamm Klirk, un american care a venit în Brașov în anii 90.

  1. Te-ai bucurat când ai terminat clasa a 12-a? Cum a fost petrecerea de sfârșit, te-ai făcut praf sau i-ai păzit pe alții deja prăfuiți?

Petrecerea de final de liceu a fost un fiasco total. Muzică proastă și „toalete” pseudoelegante. De băut, zero! Așa cum spuneam, fiind alergic la alcool, nu mă puteam îndeletnici cu băutul. În schimb cântam mult pe la baluri și diverse evenimente. În a 12-a am reușit să „obțin” și o interdicție de a cânta la balurile propriului liceu. Profilor din liceu nu prea le plăcea rockul. În schimb mă chemau alții. Abia așteptam să termin liceul. Acum mă gândesc ce fain ar fi fost să dureze mai mult.

 

Vezi alte interviuri:

  1. Florin Barbu (Implant Pentru Refuz)
  2. Mihai Dănciulescu (Scarlet Aura)
  3. Mihai Andrei (Breathelast)
  4. Sorin Mihai (Purple Caravan)
  5. Laura Brat (Partizan)
  6. Radu Iaszberenyi (Riot Monk)
  7. Dan Costea (Coma)
  8. Ovidiu Anton (câștigător Eurovision România 2016)
  9. Paul, Raul și Sammy (N.O.R.)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*