Female Thrash Metal Attack // 19 septembrie 2018 // Quantic

143 vizualizări

Pe 19 septembrie 2019 a avut loc concertul Female Thrash Metal Attack în clubul Quantic, la care au participat Pokerface (Rusia) și Dying Gorgeous Lies (Germania). A fost un concert relativ mic, dar la care atmosfera a fost plăcută și antrenantă.

 

Organizare și acces:

Aceesul s-a făcut foarte rapid și ușor, cei de la Free Riders având experiență cu gestionarea concertelor. Erau în permanență cel puțin doi oameni la acces, care erau foarte amabili și prietenoși în ciuda aparenței agresive.

Trupele s-au organizat exemplar, ambele reprezentații începând la orele stabilite, deși aveau amândouă destul de multe obiecte de recuzită (dar ajungem și acolo). Sonorizarea a fost excelentă, fiecare instrument se auzea clar, în armonie cu restul elementelor. Am observat la multe concerte că volumul e o problemă, însă aici volumul a fost (chiar și în fața scenei) nici pe atât de încet încât să nu simți că ești la un concert, nici atât de tare încât să devină asurzitor. Exact cât trebuie.

 

Atmosferă:

Deși nu au fost mai mult de 70 de oameni prezenți la concert, atmosfera a fost energică, publicul fiind parcă electrizat. Ambele trupe au dat dovadă de profesionalism, știind cum să interacționeze cu publicul (de exemplu, vocalista de la Dying Gorgeous Lies ne-a încurajat să cântăm cu ea și avea un stil destul de teatral, potrivit pe versuri). O mișcare strategică bună a fost faptul că trupele au știut cum să profite de diferitele elemente ale pieselor pentru a transmite energia publicului. În plus, un mare avantaj în cazul celor de la Pokerface a fost faptul că era vizibil că membrii erau mai mult decât colegi de trupă, ci și prieteni, având o chimie aparte între ei, ceea ce a făcut ca reprezentația lor să fie foarte plăcută și distractivă. Mulți dintre participanți veniseră după ce i-au văzut pe Pokerface în concert la Metalhead Meeting 2017.

Despre trupe:

Deși ambele trupe susțin că ar cânta thrash, au influențe din alte genuri destul de îndepărtate. La Pokerface e prezentă o combinație de thrash cu elemente de black, mai exact partea de tobe și growl-urile vocalistei (care seamănă izbitor de mult cu vocea lui Nergal). Pentru părțile de clean vocals, aduce cu Infected Rain, fiind evident că vocalista a făcut o pregătire muzicală înainte iar muzica nu e doar un hobby pentru ea. Pe alocuri se simt și câteva elemente de groove, iar în ciuda faptului că există ritmuri liniare de thrash, acestea variază pe alocuri, piesele având complexitate.

Dying Gorgeous Lies, în schimb, se apropie mult mai mult de thrash-ul clasic, atât în ceea ce privește tematica versurilor, cât și din punctul de vedere al combinării vocii cu părți de backing vocals pentru a accentua anumite secvențe. Vocalista are un stil total diferit de cel al trupei anterioare, lăsând să se simtă tonurile feminine in vocea ei. Tot pe partea de voce există niște influențe ce se apropie mai degrabă de sfera de folk, îmi aducea aminte puțin de Ensiferum și Amon Amarth, ceea ce a fost o combinație interesantă. Aceste înfluențe se armonizau cu faptul că, față de Pokerface, partea instrumentală era și puțin melodică pe alocuri.

Prezență scenică:

După cum am menționat și mai sus, membrii Pokerface aveau o chimie aparte între ei, fapt ce i-a făcut ca din momentul în care au urcat pe scenă să fie foarte degajați și energici. Solista lor aproape că nu a stat pe loc timp de 50 de minute cât a durat reprezentația. Un element interesant a fost faptul că pe chitară erau puse luminițe mov care, când se stingeau reflectoarele, dâdeau o impresie foarte SF. În cazul celor de la Dying Gorgeous Lies, a existat foarte multă recuzită: bannere personalizate, un steag imens pe care solista l-a fluturat la final, o mască de gaze și o rozetă pe stativul microfonului principal și – partea mea preferată – chitariștii aveau veste de jandarmi cu inițialele lor. Solista a început cu destul de puțină energie, părând timorată și neștiind cum să antreneze mulțimea. În a doua parte, totuși, și-a revenit și a avut câteva elemente de gestică și atitudine care au pus excelent în valoare atitudinea agresivă a pieselor.

 

Concluzii:

Ambele trupe, deși destul de puțin cunoscute, au un potențial extraordinar și se vede că s-au pregătit foarte mult pentru acest eveniment (de la recuzită până la sincronizarea perfectă a instrumentelor). Concertul a avut o atmosferă foarte antrenantă, fiind extrem de plăcut, în special datorită prezenței de spirit a fanilor.  


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*