Fluturi pe Asfalt, Flesh Rodeo/ 25.03.2016, Urania Palace, Cluj-Napoca

280 vizualizări
Ca să analizăm într-un mod cât mai pragmatic, post-rock-ul este un gen muzical care adună influențe din domeniul metal-ului, alternative-ului, și rar se întâmplă să aibă valențe în muzica electro, pop sau industrial. Un lucru destul de ciudat, dar care se pare a fi în avantajul său, este acela că are extrem de mulți adepți, ascultători ai diferitelor stiluri, oameni cu alte orizonturi culturale sau expresioniste. În România, cel puțin de la începutul acestui deceniu, acest val de satisfacție inexplicabilă și răsărită dintr-o dată a generat apariția unor trupe de post-rock care mai de care mai bune: Fjord, Tuusk, Environments, Dara, Sunset in the 12th House, Alternativ Quartet (care, după părerea mea, este/a fost? una dintre cele mai remarcabile exponente a acestui gen din țara noastră), și nu în ultimul rând, Fluturi pe Asfalt.

Seara de 25 martie 2016 am rezervat-o pentru concertul de lansare a celui de al doilea material discografic Fluturi pe Asfalt, „Munți Sub Mări”, alături de bucureștenii de la Flesh Rodeo, în Urania Palace din Cluj-Napoca. Pentru început, vreau să menționez că acesta a fost primul concert pe care l-am prins în această locație, iar câteva impresii legate de aceasta merită evidențiate: sala se află într-o clădire monument istoric, construită undeva la începutul secolului al nouăsprezecelea de un arhitect vienez. Urania Palace este (cred) un loc deschis recent pentru evenimentele alternative și a fost gândită ca un spațiu nou pentru distracție. Sala este destul de mare (deși am ratat inițial intrarea), prețurile la băuturi erau super ok, dar acustica lasă uneori de dorit, căci în timpul evenimentelor de multe ori sunetul a fost un impediment pentru cele două formații. Mai mult decât atât, a fost un frig de nedescris, oamenii din public fiind nevoiți să își păstreze pe ei hainele groase cu care au intrat. În mare, pot spune că localul este ok, nu perfect și chiar mi-a dat impresia că m-am aflat într-o sală de concerte steam-punk englezească, specifică pentru evenimente underground.

Primii care au urcat pe scenă au fost bucureștenii de la Flesh Rodeo. Formația de alternative metal s-a înființat în jurul anului 2008, iar în octombrie 2013 a lansat albumul de debut, „Tellurium 128”. Un an mai târziu, trupa a lansat un EP, „End Of Greatness” (pe care l-am recenzat AICI), iar în prezent ea se pregătește să lanseze un nou album. Cu o mică întârziere, formația a cântat în cele 45 minute cinci piese, asta deoarece aspectul progresiv al acestora este o consecință directă pentru durata lor. Show-ul a debutat cu prima piesă de pe primul album, „Tellurium 128”, care a fost mascată de micile probleme de sunet de care povesteam mai sus, dar care au fost remediate în mare destul de repede. A urmat piesa „End Of Greatness”, care a arătat cu adevărat forța expresionistă și vizuală a trupei. Radu Ursoiu, solistul trupei, s-a remarcat cel mai mult prin mișcările surrealiste, care mi-au amintit în special de prestațiile lui Maynard Keenan, solistul Tool. Ultimele două piese, dintre care una va fi introdusă în următorul material (care sunt șanse mari să apară în aprilie, după spusele solistului), a demonstrat publicului, care a devenit din ce în ce mai mare pe parcursul concertului, că în fața sa se află o trupă încă tânără, cu mult talent, cu orizonturi de la care vor fi multe așteptări.

Au urmat la scurt timp Fluturi pe Asfalt. Trupa, deja consacrată după lansarea albumului de debut „Reconstituire” în 2013, a devenit încet-încet o revelație a scenei alternative clujene. „Munți sub mări”, albumul care a devenit laitmotivul pentru acest eveniment, a fost înregistrat în Studioul de Bază în Iași, alături de Vladimir Ivanov, solistul Pinholes. La fel cum creațiile Fluturi de Asfalt de până acum au fost geniale, așa a fost și show-ul live de vineri seara. În mare, am fost asaltat de un sound atmosferic, îmbinat de prea multe atât elemente de agresivitate, cât şi emoționale, și chiar mi se pare că piesele de pe noul album merg pe o linie mult mai întunecată, sobră, decât cele de pe primul disc. Și mai fain a fost mișcarea scenică a celor patru membri, care m-au uimit cu câtă energie debordantă au putut construi un spectacol scenic apropiat de perfecțiune. Fiind și la primul concert al clujenilor, mi-ar fi plăcut mult mai mult dacă acesta ar fi fost dublat de proiecții video, însă am fost atât de absorbit de pasajele muzicale și de show-ul vizual, încât nici nu am realizat că au trecut atât de repede aproape nouăzeci de minute. Am ascultat piese precum „Valuri și Stele”, „Circul”, „Rutine”, dar și foarte multe piese de pe noul album, printre care le amintesc doar pe cele pe care știu că au fost publicate până în acest moment: „Fără Legătură” și „Un Loc Lipsit De Întuneric”.

Publicul a fost extrem de numeros, aspect subliniat la un moment dat și de solistul Eugen, care a rămas uimit de valurile continue de aplauze care succedau fiecare piesă cântată de formație. În final, pot spune că am fost extraordinar de mulțumit de un concert uimitor de bine realizat, iar această experiență îmi doresc să o repet din nou la viitorul concert Fluturi pe Asfalt pe care îl voi prinde.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*