Jesus On Extasy: Muzica iti da putere, dar te poate si ucide

276 vizualizări

Citeste aici varianta in engleza.

Pentru multe trupe, muzica este o lupta pe viata si pe moarte. Exista supravietuitori, dar nici victimele nu sunt putine.

Jesus On Extasy este exemplul perfect al unei formatii care a reusit sa invinga in razboiul pe care l-a dus impotriva dusmanilor interiori si exteriori. Germanii activeaza din anul 2005 si s-au nascut din dorinta lui Chai Deveraux (chitara, sintetizator, programming) si a varului acestuia, Dorian Deveraux, de a compune un brand inedit de rock industrial.

Desi de-a lungul timpului au existat cateva schimbari notabile de componenta, cea mai importanta fiind plecarea lui Dorian (voce, chitara, clape) in luna ianuarie a anului trecut, JoE a reusit sa depaseasca cu succes dezamagirile, si au revenit pe piata cu un nou album, "Lost in Time", lasat in luna octombrie, 2011.  

Membrii actuali ai trupei sunt Chai Deveraux, Manja Wagner (voce), Chris (chitara bas) si Dino (drums). Despre stilul "new&improved" si inspiratia pentru noul album am discutat pe larg cu Chai, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru Maximum Rock Magazin.

"Jesus On Extasy"a trecut printr-o perioada foarte dificila, care v-a adus aproape de destramare. De ce ai nevoie pentru a reconstrui o trupa din ruine si cum ti-a schimbat aceasta experienta viziunea asupra muzicii?
Chai: In primul rand, tin sa spun ca schimbarile care au avut loc mi se par indepartate, pentru ca am trecut printr-o perioada lunga de munca asidua. Bineinteles ca nu este usor sa o iei de la inceput, asa cum am facut-o noi, dar a meritat din plin. A continua cu trupa asa cum era aceasta cu vechea componenta ar fi insemnat sa ne sinucidem muzical. Jesus On Extasy a fost, este si va fi bebelusul meu. Sosise timpul sa le spunem "Stop" oamenilor care ar fi ajuns sa ucida proiectul. Nici macar nu ma gandesc la membrii trupei atunci cand fac aceasta afirmatie. Mai degraba ma refer industria din spatele trupei, la toti oamenii care vor sa te ajute atata timp cat le aduci profit. Incepusem sa urasc faptul ca fac parte din lumea muzicii si mi-am dat seama ca urma sa imi pierd ambitia de a crea, de a compune, de a simti si de a trai muzica. Sosise clipa sa tragem frana de mana.

Ati inlocuit vechea voce cu una feminina. Cum a schimbat aceasta alegere spiritul muzicii voastre?
In foarte multe feluri, normal. Parerea mea este ca il poarta pe ascultator pana in profunzimile pieselor, il duce la mesaj. Acest lucru a fost foarte important pentru mine. In calitate de compozitor, vocea feminina mi-a deschis ochii asupra mai multor dimensiuni ale cantecelor.

De ce nu ati ales tot o voce masculina?
Am avut doua motive ca sa nu facem aceasta alegere. In primul rand, nu voiam ca lumea sa-l compare pe vechiul vocal cu cel nou.  Nimeni nu ar fi avut de castigat de pe urma acestui joc. Oamenii ar trebui sa se concentreze pe muzica, nu pe lucrurile din jurul ei. Optiunea noastra a starnit multe discutii si a invocat niste spirite malefice in randul fanilor nostri. Foarte multi oameni incepusera sa se infurie si sa ne trimita mesaje malitioase, pentru ca le omorasem idolul. Noi nu puteam sa facem altceva decat sa radem. Putem sa traim foarte bine fara oamenii care sunt preocupati doar de felul in care arata vocalistul.

"A te fixa pe o singura directie inseamna a muri"

Noul vostru sound este mai gotic, mai melodic si mai epic, continand mai putine elemente electro-industrial. O parte a fanilor vostri considera ca asculta o cu totul alta trupa. Ce ati putea sa le raspundeti acestor ascultatori?
Permite-mi sa spun lucrurilor pe nume. Intotdeauna am facut muzica direct din inima, si nu pentru a-i amuza pe altii. Au existat foarte multe trupe care au preluat stilul nostru si l-au repetat, de la un album la altul. A te fixa pe o singura directie inseamna a muri. Va propun un joc: ganditi-va la albumul "No Gods". Stergeti partea vocala si ascultati doar muzica. Apoi luati albumul "The Clock" si faceti acelasi lucru. Veti observa ca este vorba doar despre progresul necesar, de la un disc la celalalt. Nu ma astept ca lumii sa ii placa munca noastra noua, dar intotdeauna am avut indoieli legate de reactia fanilor la albumele noi.

Cum ai eticheta noua voastra abordare?
Este tot Jesus On Extasy. Repet: fac muzica direct din inima, ceea ce inseamna ca noul album ar putea fi un exemplu old-school de rock industrial dur. Inca nu stiu. Dar am invatat un lucru important odata cu lansarea noului material: oamenii si-au aratat adevarata fata si ne-au aratat ce credeam de fapt despre trupa. Unii oameni au mers atat de departe incat au postat videoclipuri vitriolice pe Youtube. Acestia aveau impresia ca stiu mai multe despre trupa noastra decat stiam noi.

Noul album imi aminteste un pic de "London After Midnight". Care au fost principalele voastre influente muzicale?
Este greu de spus. Imi place London After Midnight dar nu consider ca ne-a influentat. Incerc sa combin toate melodiile si riffurile care imi vin in minte, si asta este tot. Cea mai mare influenta este viata mea, plimbarile pe strazi, privitul oamenilor si faptul ca ma gandesc la motivul pentru care ne aflam pe aceasta planeta.

"Este un lucru trist ca marii artisti sunt venerati pentru arta lor, dar nu si pentru viata pe care au trait-o"

Vorbeste-ne despre influentele voastre literare. Cand ascult noul album, ma gadesc la Romantismul secolului al XVIII-lea.
Asocierea mi se pare grozava! Cand compun piese, intotdeauna vad tot felul de imagini. Scriu doua tipuri de versuri. Pe deoparte incerc sa spun o poveste (Snow Of Syberia), pe de alta, scriu texte foarte personale, care sunt ca o privire aruncata in adancul inimii mele. Ele pot fi asemanate cu snapshot-ul unui sentiment. Ador scriitorii ca Edgar Allan Poe, Hemingway, Voltaire etc. Acestia au trait in epoci diferite, dar stiau cate ceva despre viata, si au incercat sa lupte pana la capat. Este un lucru trist ca marii artisti sunt venerati pentru arta lor, dar nu si pentru viata pe care au trait-o. Suna un pic patetic, dar in ziua de azi oamenii isi pierd respectul pentru muzica si pentru artisti. Tot ce fac este sa consume si sa inhaleze ceea ce le dai. Este trist, dar adevarat.

Noul vostru album, "The Clock", abordeaza teme ca timpul, alienarea, melancolia, ratacirea etc. In mare, este vorba despre un disc mai poetic si mai sentimental. De ce nu ati ales sa mergeti in directia opusa, sa compuneti ceva si mai experimental decat vechiul JoE?
Cred ca asta se va intampla pe noul disc. Momentan, simt ca as face cateva experimente. Dar dupa tot ce s-a intamplat cu JoE, aveam nevoie de un album care sa sune ca acesta. In viata mea s-au intamplat o multime de lucruri pana cand m-am apucat sa compun muzica noua, si nu vorbesc doar despre chestiuni legate de formatie. M-am confruntat cu o multime de situatii infricosatoare. Aveam nevoie de un nou inceput, de o baza pentru noile capitole ale formatiei. Consider ca "The Clock" este fundatia pe care se vor construi noii nostri pasi. Asa cum scrie si pe booklet: Acesta este primul pas!

Povesteste-ne cate ceva despre simboluri. Coperta infatiseaza un frumos model gotic, cazut peste un ceas urias, inghetat. Ce v-a inspirat?
Tot artwork-ul a fost realizat de Vision Faux, o artista minunata, a carei munca o iubesc. Ea a fost cea care a "vizualizat"imaginile pe care le aveam eu in minte, si care nu sunt, de cele mai multe ori, foarte distractive, dupa cum stie si ea prea bine. Vision Faux a fost inspirata de demo-urile noastre si, la final, ne-am dat seama ca nimic nu s-ar fi potrivit mai bine decat coperta actuala. Ador sa ma joc cu frumusetea. Fata de pe coperta este doar o bucata dintr-o masinarie uriasa, doar un fragment dintr-un univers controlat de timp. Singura ei cale de a opri timpul, este sa inghete ceasul. Voiam un scenariu atemporal. Acest album este prima parte dintr-o trilogie asa ca vor mai exista surprize. Oamenii trebuie sa invete sa le faca fata. Vreau ca fanii si ascultatorii nostri sa stie ca nu pot prezice ce vom face data viitoare. Asta este viata!

Numele trupei tale face trimitere la un mesaj mesianic. Ultimul vostru videoclip, "Lost In Time", vorbeste despre refugiile accesibile celor care au pierdut totul. Crezi ca muzica poate sa fie un univers compensatoriu pentru escapisti?
Nu stiu daca muzica noastra poate face asta, dar, in general, as spune ca da. Muzica este ca o limba universala, cu foarte multe jargoane si dialecte, dar, intr-un final, putem comunica peste tot cu ea. Cred ca muzica iti poate da putere, dar te poate si ucide. Am prieteni care nu pot sa asculte melodia "The Clock", pentru ca stiu in ce situatie ma aflam cand am scris-o si nu vor sa imi simta suferinta. Muzica este puternica. Se poate instapani asupra sentimentelor tale daca o lasi. Ce pot sa spun acum este ca noul album ar putea fi mai agresiv, datorita lucrurilor prin care am trecut de cand am luat-o de la capat.  

Ii multumim lui Chai Deveraux pentru ca a facut posibil acest interviu! 

(Alexandra Furnea)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*