Lordi – To Beast Or Not To Beast

182 vizualizări

Read the review in ENGLISH here. Citeste varianta in engleza AICI

Sunt doar o papusa micuta care locuieste in curtea casei tale. Fiica ta obisnuia sa se joace cu mine, dar acum cainii imi mananca bratele. Uneori ma simt distrusa la cap…iar atunci imi doresc sa-i vad morti pe toti copiii.

Nu! Autorul acestei recenzii nu are o cadere nervoasa total nepotrivita. Ce ati citit mai sus reprezinta versurile uneia dintre piesele de pe noul album Lordi, „To Beast Or Not To Beast”, lansat pe data de 1 martie 2013.

Cea mai recenta creatie a maestrilor finlandezi ai monstruosului este o capodopera a genului horror-metal. Discul reprezinta combinatia perfecta dintre acele elemente kitsch specifice idiomului cultural gotic si onestitatea estetica a unui brand de rock dur si extrem de autentic.

Albumul marcheaza o evolutie in stilul Lordi care devenise previzibil si se obisnuise sa urmeze reteta confortabila de succes. Compozitiile sunt mai complexe pe acest material, formatia experimenteaza mai mult cu tehnologia moderna si, in general, atmosfera este una mai ludica si matura. Una dintre trasaturile principale si inedite ale „TBONTB” este utilizarea pasajelor muzicale scrise in maniera coloanelor sonore ale filmelor horror.

Predilectia pentru virtutile „cinematografice” ale muzicii da roade si creeaza o serie de cantece de groaza originale. Trupa da dovada de inteligenta in felul in care amesteca seriozitatea componista a bucatilor cu tematica morbido-amuzanta a versurilor. Pastisa gotica isi face simtita prezenta in melodiile de pe disc, creand un material subversiv.

Cu Lordi, esti intotdeauna la limita dintre frica reala si imitatia dramatica a acelei frici, care contine un element de falsitate postmoderna. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un album care nu se teme sa se ia in raspar de unul singur.

De la plansetul agonizant al unui extraterestru, manifestat printr-un solo strident, la voci de papusa schizofrenica, dar si la cantecele tematice auzite numai in Parcurile de Distractii din cosmaruri, „TBONTB” are cate ceva pentru fiecare suflet atins de molima „goticismului” contemporan.

Materialul debuteaza cu o piesa in stilul tatucului horror-metalului, Alice Cooper. Este vorba despre imnica „We’re Not Bad For the Kids (We’re Worse)”.

I Luv Ugly” trece direct la subiect printr-un riff masculin sincopat si dement. „The Riff” reprezinta o „clasica” a genului Lordi, doar ca, de data aceasta, a fost infrumusetata de niste coruri infricosatoare si de sintetizatoare nelumesti. „Something Wicked This Way Comes” poate fi numit un cantec realmente „porno”, pentru ca mangaie simturile cu chitarele lascive si grave. „I’m the Best” ar putea prea bine sa fie imnul lui Thor, zeul Nordic al fulgerului, punand pe note aroganta aceea vikinga atat de simpatica…mai ales la bautura.

„Horrorfiction” este una dintre cele mai bune piese de pe album. Imprevizibila, baroca si grandioasa, ea culmineaza cu un solo care va starni fiori pe sira spinarii. Daca ET ar urla in timp ce ar fi eviscerat de un zombie, intr-un film B extrem de prost, dar cultic, cam asa ar suna glasul lui. A nu se trece cu vederea refrenul maret, inca una dintre constatele componistice de succes ale trupei.

„Happy New Fear” este o bucata in stilul clasic al metalului gotic desuet, incepand cu un pasaj care suna ca varianta satanista a celebrei formatii Pentatonix.

Daca din punct de vedere muzical „Horrorfiction” este melodia care iese cel mai mult in evidenta, in ceea ce priveste versurile, premiul pentru cea mai interesanta creatie ii revine lui „Schizo Doll”, in care eul poetic vorbeste cu glasul unui personaj de tipul papusii ucigase Chucky.

Ati gustat putin din farmecul pestilent al piesei la inceputul acestei recenzii, dar mai luati o gura: „Sunt doar o mica papusa. Prietena mea cea mai buna este o moarta. Viermii ii mananca fata. Casei noastre din cosciug i se stramba peretii. Ta**a m-a lasat singura din nou”. Baudelaire ar fi mandru!

„Candy for the Cannibal” incheie albumul cu o bucata care va reprezenta cu siguranta cauza unor infarcturi suferite de foarte multe feministe de pe glob. Cat despre ultima piesa, „SCG6: Otus’ Butcher Clinic”, ea reprezinta o incursiune experimentala pe taramul unui metal industrial „eviscerativ”…sau ceva de genul.

„TBONTB” este dovada perfecta ca metalul poate sa fie consistent si semnificativ chiar daca mesajul este unul de natura parodica. Lordi reprezinta un fenomen rar – nu se intampla prea des ca un produs cultural care isi bazeaza estetica pe un tip de joc stilistic in lumea umbrelor gotice sa evite prostul-gust caracteristic kitsch-ului postmodern. Trupa finlandeza reuseste acest lucru si, intre timp, compune niste piese al naibii de bune!

Tracklisting:
01. We’re Not Bad For The Kids (We’re Worse)
02. I Luv Ugly
03. The Riff
04. Something Wicked This Way Comes
05. I’m The Best
06. Horrifiction
07. Happy New Fear
08. Schizo Doll
09. Candy For The Cannibal
10. Sincerely With Love
11. SCG6: Otus’ Butcher Clinic


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*