Martolea – Black metal si folclor romanesc

582 vizualizări

  Am descoperit recent proiectul numit Martolea si m-am aplecat asupra lui, placut impresionat de imbinarea intre sonoritati metal si un filon romanesc traditional. In fond, abordari asemanatoare au existat mereu in rock-ul romanesc, iar din acest punct de vedere „Noaptea dihaniilor” reprezinta o continuitate. Pe de alta parte, Martolea isi are propriile particularitati, apropiate de o tendinta subterana ce apare – uneori autentica, alteori nu – in mai multe tari europene. Pentru a deslusi un pic universul trupei, am stat de vorba cu unicul ei membru, Alin Drimus.

„cunoaste-ti istoria si cultura!”

  Primul lucru care iese in evidenta cand asculti Martolea sunt instrumentele de suflat traditionale. Cand le-ai descoperit si ce te-a atras la ele?
  Instrumentele de suflat traditionale au inceput sa prezinte interes in anii liceului, intr-o perioada in care m-a pasionat istoria, in special cea dacica. Asta am inteles eu din mesajul multor trupe viking/black pe care le ascultam in acea vreme: cunoaste-ti istoria si cultura! De la indepartata si innegurata istorie dacica am trecut la lucruri mai apropiate zonei mele si timpului nostru, cu mai multe surse si izvoare: folclorul. Si asa am descoperit multe elemente ale bogatului patrimoniu cultural din Bucovina. Intr-o zi am dat peste o carte scrisa de un mester ce traise la noi in oras, in care povestea despre cum au aparut fluierul, tilinca si cavalul. M-a impresionat enorm si uite asa am vrut si eu sa vad ce se poate face cu aceste instrumente. Sunt instrumente atat de simple, insa pot exprima toate emotiile umane, de la dor, tristete si durere pana la bucurie, fericire si implinire.
  Cu ce ti-ai inceput drumul muzical: cu black-metal sau cu sonoritati traditionale?

„Nu am avut niciodata intentia sa cant muzica traditionala”

  Black Metalul a fost pentru mine principala influenta in tot demersul meu artistic. Au fost diferite etape in care am incercat si death metal sau alte genuri legate de metal. Sonoritatile traditionale au aparut mai tarziu, pe masura ce au inceput sa ma intereseze elementele din patrimoniul regional. Nu am avut niciodata intentia sa cant muzica traditionala.

Martolea - Black metal si folclor romanesc

  Am remarcat de prima data cand am ascultat „Noaptea dihaniilor” dramba. Este probabil instrumentul cel mai necunoscut dintre cele pe care le folosesti, deci te-as ruga sa ne vorbesti ceva mai mult despre ea – poate dincolo de ce ai mentionat deja pe site.
  Cred ca toate instrumentele pe care le folosesc sunt la fel de necunoscute, in adevaratul sens al cuvantului. Si zic asta pentru ca interesul pentru ele este in general superficial. Dramba este un instrument traditional pe care il regasim in tot spatiul european, poate printre cele mai vechi instrumente muzicale din lume. A fost prezent si in muzica traditionala romaneasca, insa si-a pierdut popularitatea in ultimii ani si e tot mai greu de gasit. Prima mea dramba am primit-o cadou de la un prieten norvegian si apoi m-a invatat bunica mea cum se foloseste, fiindca ea stia din copilarie. Demult,  in zona noastra, in fiecare gospodarie gaseai o dramba si copiii invatau sa cante la ea.  A fost foarte mirata ca inca se mai gasesc drambe.  Insa adevarul e ca nu se mai gasesc la noi in tara decat sporadic, iar calitatea lor lasa de dorit. Cu toate ca nu este un instrument versatil, in functie de tehnica se pot obtine tot felul de linii melodice, care de care mai interesante si mai neobisnuite.
  Stiu ca esti autodidact, dar de la cine ai „furat” stiinta de a canta la aceste instrumente?
  Nu m-a invatat nimeni efectiv vreo melodie, daca la asta te referi. Am primit doar sfaturi, uite asa tii degetele, asa tii gura. Chiar e greu sa gasesti pe cineva sa iti arate. Ascultam diverse melodii si incercam sa le fac pe fluier. Mergeam adeseori in padure si incercam sa cant diverse note si linii melodice. Cred ca cel mai important e sa iti placa sa experimentezi. Dupa un timp am descoperit ca nu imi ies melodiile prea bine si era din cauza fluierului. Asa ca un fluier bun si putina ambitie pot inlocui un profesor. Cavalul este asemanator fluierului, aceeasi tehnica. Buciumul este foarte greu de stapanit, tehnica buciumatului se formeaza in multi ani de antrenament. Aici recunosc ca mai am mult de lucru.
  Ca mai toate instrumentele de suflat, buciumul, cavalul si fluierul ofera posibilitatea unei intonatii netemperate, deci a unor intervale mai mici decat semitonul. Te folosesti in mod expres de aceasta caracteristica?
  In nici un caz nu este vorba despre bucium, unde este foarte greu de controlat rezultatul. As putea spune ca intervalele mai mici decat semitonul nu sunt usor accesibile pe fluier, cel putin vorbind de cel romanesc traditional. La fel si in cazul cavalului. Insa depinde de tehnica daca pot fi atinse sau nu. Nu ma folosesc de aceste caracteristici, insa recurg la variatii rapide intre doua frecvente, ceea ce poate da iluzia altei frecvente, situata intre cele doua.

„…majoritatea romanilor nu fac diferenta intre instrumentele traditionale”.

  In ce masura crezi ca publicul tau constientizeaza culoarea si valentele expresive ale instrumentelor tale? Pentru ca exista mereu riscul sa spuna: „E misto Martolea, printre riff-urile black canta ala si la nai sau la flaut, nu stiu exact, dar suna marfa.”
  Sunt sigur ca multa lume chiar zice asta. Cu cat esti mai popular, cu atat vor fi mai multi cei care vor zice asta. De asta nici nu ma intereseaza sa fiu in mainstream. Nici romanesc, nici strain. Un ascultator de peste ocean care asculta pentru prima data muzica mea fara sa stie nimic despre originile proiectului a spus ca e muzica peruviana. Nu am nimic cu strainii, insa cu cat audienta este mai variata si mai internationala, cu atat se pierde adevarata nuanta a instrumentelor traditionale si mesajul poate fi prost inteles. Vorbind despre spatiul mioritic, tind sa cred ca majoritatea romanilor nu fac diferenta intre instrumentele traditionale. Nici eu nu faceam diferenta mai demult. Insa incerc sa ofer cat mai multe informatii legate de asta, ca sa stie ascultatorii ce instrumente sunt si ce e cu ele. Cei interesati au de castigat. De partea cealalta, parca e o cursa intre trupe, care se inarmeaza cu mai multe instrumente traditionale. Nu dau nume, dar e trendy. Nici nu stiu sa le tina la gura, dar ei le folosesc. Asa trupe isi merita „fanii”. 

Martolea - Black metal si folclor romanesc

  Banuiesc ca ai invatat singur sa canti si la instrumentele rock. Ai avut modele?
  Probabil e mai usor in ziua de azi sa inveti sa canti la diverse instrumente fara profesor, internetul fiind o resursa nelimitata de ajutor in directia asta. Insa acum 10 – 12 ani nu era chiar asa de usor. Pentru mine progresul nu a fost unul deosebit. Modele nu am avut, mai degraba trupe de metal al caror sound si stil mi-a placut. Si aici sunt prea multe sa enumar. La un moment dat m-au interesat si elementele de virtuozitate insa mi-am dat seama ca nu e directia potrivita pentru mine. Desigur, ii apreciez pe cei ce stapanesc instrumentele cu tehnica si ingeniozitate, din metal si nu numai.

„…black metalul e facut pentru a exprima trairi intunecate”

  Ce legatura vezi intre folclor si black-metal? De ce socotesti ca se potrivesc si pot contribui la realizarea unui tablou expresiv?
  Legatura este pe doua planuri. Muzical se potrivesc, sau cel putin am incercat sa arat ca se pot potrivi si crea o experienta muzicala noua, inedita. Important e sa existe un echilibru si sa nu se sufoce una pe alta. Pe plan secund, black metalul e facut pentru a exprima trairi intunecate, iar aici e vorba tocmai de elementele necurate ale folclorului romanesc. Tabloul este expresiv datorita instrumentelor neconventionale, autentic si apropiat unui spatiu romanesc de poveste, iar riffurile black metal sunt suportul excelent pentru atmosfera necurata ce invaluie conceptul.
  Ce trupe – nu neaparat de black-metal – iti plac si in ce masura crezi ca au contribuit la formarea stilului Martolea?
  As putea aminti cele mai mari influente: black metalul norvegian al anilor ’90, de la Burzum, Darkthrone, Mayhem, la trupe cu un stil mai divers: Enslaved, Ulver, Arcturus, Storm, Isengard, Satyricon sau Kvist. Insa urmaresc cu mare interes si trupe finlandeze, gen Moonsorrow, Tenhi sau Finntroll, sau trupe de occult/horror cum ar fi King Diamond, sau pagan cum ar fi Primordial. Si nu in ultimul rand vechile Negura Bunget. In ultima vreme au inceput sa imi placa abordarile old school fara super-productii, cu un sound organic. Nu stiu ce sa zic legat de influenta trupelor amintite in stilul Martolea. Ceea ce asculti nu determina neaparat stilul creatiei. De exemplu pe perioada cat am lucrat la Noaptea Dihaniilor am ascultat mai mult vechile Maiden. Din muzica traditionala as putea sa il amintesc pe Ilie Cazacu, un virtuoz al fluierului din Bucovina pe care il apreciez foarte mult.
  Versurile tale reflecta o parte a folclorului romanesc stravechi – legata de farmece, fapturi malefice, entitati demonice. Ce te atrage la aceasta latura intunecata? Vei ramane la ea sau te gandesti sa explorezi si alte fatete ale folclorului national?
  Raul si misterul atrag. Este o muzica necurata, inspirata de entitati malefice zamislite de inaintasii nostri. Fiintele malefice sunt o  reflectie a fortelor naturii, acolo unde intelectul uman nu reusea sa gaseasca intelesuri. Farmecele si descantecele sunt metode de interactiune cu aceste elemente supranaturale. Mie personal mi se par fascinante si e o experienta unica in a te transpune in mijlocul acestor entitati. In adancul unei padurii, la miez de noapte. Senzatiile sunt de nedescris! Nu pot sa spun exact ce voi face pe viitor si nici n-am fixat un plan de abordare cu toate ca exista un patrimoniu bogat. Momentan nu am explorat intru totul latura intunecata a folclorului nostru si cred ca e loc destul de mai multe albume.
  Scrii singur versurile, preiei vechi cimilituri, povesti si basme? Sau un pic din amandoua? Cum reusesti sa pastrezi stilul popular in versuri?
  Cel mai corect ar fi spus ca preiau diverse parti din lirica populara, in special descantece, si le folosesc spre a da viata personajelor si povestilor. Momentan lirica populara este un izvor plin de versuri superbe, care prin cuvintele simple si prin rimele lor creeaza o atmosfera palpabila dar si tensionata. Este cel mai frumos mod de a da viata muzicii, cu versurile autentice, ale celor care au trait povestile acestea.
  Dincolo de latura de patrimoniu, crezi ca folclorul poate avea si o dimensiune legata de anumite valori, de un mod de viata?
  Cred ca asta e si menirea folclorului, sa tragi invataminte de la cei dinaintea ta, sa inveti sa ii cunosti, iar astfel te vei cunoaste si intelege mai bine pe tine insuti. Insa folclorul e atat de vast si divers incat e greu sa selectezi ce e bun si ce e rau. Aici tine de persoana ta,  daca reusesti sa gasesti ceva care sa te influenteze intr-un fel sau altul. Eu personal am gasit lucruri foarte interesante si fascinante, iar Martolea este un bun exemplu pentru asta. Valorile si modul de viata le construiesti singur in functie de persoana ta si ce simti ca ti se potriveste cel mai bine. A-ti insusi valorile pescuite din diverse parti nu te duce prea departe.

„…in intelepciunea populara foarte multe elemente crestine au ajuns sa fie luate in ras”

  Te intereseaza doar continutul mai mult sau mai putin precrestin al folclorului romanesc? Fiind din Bucovina, ma gandesc ca aici exista si o mare bogatie culturala legata de o forma populara de crestinism.
  Crestinismul s-a suprapus altor forme locale de divinizare si avem parte de o religie cu foarte multe nuante locale sau regionale. Insa elementele cu adevarat impresionante au supravietuit peste veacuri, in constiinta populara. E interesant de vazut si modul cum in intelepciunea populara foarte multe elemente crestine au ajuns sa fie luate in ras, de la functionarii bisericii pana la practicile crestine si sfinti. Spiritele rele ale trecutului au supravietuit sub diverse forme, insa au radacini in timpuri stravechi, pre-crestine. Vei gasi intotdeauna un substrat adanc pre-crestin in multe descantece cu fiinte malefice, insa sunt destul de multe aparitii ale figurilor crestine care alunga fiintele necurate sau efectele acestora. Eu am selectat doar continutul malefic. Pentru continutul crestin recomand colindele.
  Stiu ca ai colaborat cu Negura Bunget si ai avut cu ei o relatie foarte buna – muzicala si umana. Conceptul lor, desi foloseste elemente existente in anumite zone ale folclorului, este fictiv, nu exista ca atare in creatia populara. Toata acea mitologie de influenta dacica sau straromana e de fapt fictiune. Tu te-ai gandit vreodata sa faci ceva asemanator, sau te vei concentra mai departe pe patrimoniul deja existent in cultura populara?
  Intr-adevar mi-a placut conceptul lor intr-o vreme cand erau mai cu picioarele pe pamant. Cu toate ca unele idei sunt interesante, incearca sa se adreseze unei audiente mult prea largi. Comercialul distruge arta. Nu am nimic cu fictiunea, sa nu intelegi gresit, apreciez deopotriva concepte fantastice din spatele unor albume semnate Bal Sagoth, Turisas sau chiar Devin Townsend. Insa in prezent eu am o alte abordare, a unui concept concret, care nu lasa loc de interpretari, mult mai direct si agresiv. Chiar daca pana la urma si acest concept este ancorat mai mult sau mai putin in fictiune. Nu pot sa spun pe ce ma voi concentra in viitor, fiindca viitorul este incetosat.

Martolea – sut in dosul celor cu ambitii de rockstar.

  Care este de fapt principalul scop pentru care exista Martolea?
  Pentru placerea mea egoista de a reinvia dihaniile noptii cu mijloace moderne! Martolea reuseste sa aduca la lumina comorile necurate adanc ingropate ale folclorului romanesc, intr-o atmosfera tensionata si agresiva, cu fundal de riffuri si ritmuri demonice. Desigur, in modul cel mai autentic cu putinta, fara compromisuri comerciale Si un sut in dosul celor cu ambitii de rockstar.
  „Noaptea dihaniilor” exista deocamdata doar in format digital. Ai de gand sa-l lansezi si sub forma de CD?

Martolea - Black metal si folclor romanesc

  Da, ma gandesc ca CD-ul il voi lansa peste cateva luni, cand voi avea timp de asta. Momentan nu am nici un plan concret. Va fi destinat in principal acelor oameni cu adevarat interesati, ce vor sa aiba produsul fizic in colectie. Ceilalti il pot downloada gratuit sau asculta fara nici o restrictie.
  Cum faci cu tobele?
  Pot spune ca invat sa ma descurc singur, cu programarea si aranjamentul lor. La demo rezultatul a lasat de dorit, insa pe album sunt chiar foarte multumit. Nu stiu cum va fi in viitor. Normal ca mi-as dori sa trag tobe reale, deoarece pentru restul instrumentelor am incercat sa trag totul cat mai autentic si sa evit efectele digitale. Daca voi intalni un tobar care sa poata sa puna in ritmuri atmosfera Martolea voi fi incantat sa colaborez cu el. Momentan nu l-am intalnit.
  Putem spune ca vorbim despre un album conceptual, descrie-ne te rog un pic povestea din jurul lui.
  Desigur, este un concept ce se suprapune temporal unei nopti in care dihaniile padurii si grozaviile lor sunt conturate prin povesti si descantece, astfel incat sa transpuna ascultatorul in mijlocul padurii si sa traiasca experienta infricosatoare a intalnirii lor. Fiecare piesa mai adauga cate ceva la acest tablou al noptii, iar firul povestirii tensioneaza si detensioneaza, astfel incat ascultatorul sa fie fermecat si captivat de atmosfera. Disparitia spiritelor malefice este data de cantarea cucosului si de venirea zorilor. Ultima piesa poate fi privita ca o spulberare a tensiunii acumulate de-a lungul albumului, o impacare cu sinele si o contopire cu Natura. O alegorie a mortii, intr-un fundal muzical ce incepe prin melancolie si visare si se termina cu o stare tensionata, cu o evidenta amprenta malefica. Raul nu se stinge niciodata.
  Care sunt ecourile de pana acum?
  Cel mai important e sa fiu eu multumit de rezultat si sunt peste masura de incantat de acest album. Am primit reactii favorabile din partea multor ascultatori si prieteni, ceea ce ma bucura. Cel mai mult m-au incantat reactiile unor muzicieni pe care ii apreciez enorm si care au vazut in Martolea o abordare inedita si reusita.
  Ce creatori de folclor ne recomanzi sa ascultam si cu ce crezi ca poate folclorul romanesc in general – si cel din Bucovina in mod special – sa imbogateasca universul cultural al cuiva?
  Eu ascult cu placere Grigore Lese, Ilie Cazacu sau diverse inregistrari de cateva zeci de ani ale unor virtuozi aproape necunoscuti. Nu sunt interesat de muzica populara sau de taraf. Imi vine foarte greu sa recomand metalistilor muzica traditionala, fiindca sunt doua lucruri destul de diferite. Insa recomand celor ce vor sa inteleaga spiritul autentic romanesc sa caute pe internet inregistrari de arhiva cu diversi artisti ai zonei lor, sau alte zone din tara. Poate unii vor gasi doine sau cantece de jale, hore sau jocuri care ii vor unge la suflet. Si atunci in mod sigur universul lor cultural va fi imbogatit!

  (Paul „Slayer” Grigoriu)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*