Mogoșoaia Soundcheck Festival 2019, 20-22 septembrie

146 vizualizări

Anul acesta, echinocțiul de toamnă ne-a prins la prima ediție de Mogoșoaia Soundcheck Festival, în parc la iarbă verde, muzică bună și răcoare, multă răcoare.

Parcul Mogoșoaia a găzduit prima ediție a festivalului în week-end-ul 20-22 septembrie 2019, trei zile cu muzică bună, mâncare gustoasă, aer cât se poate de curat pe aici pe la noi, multe tricouri faine și tras cu arcul.  Pe lângă formațiile „de seară”, festivalul a oferit distracție și pentru cei mici, invitând pe scenă Clubul Amicii, trupa Obligo și InDArt, de la șase seara dându-se drumul la bâțâială… de toate felurile.

Vineri, 20 septembrie, am început seara cu o formație tânără de stoner/psychedelic din București, anume Green Shepherd. Fiind primul lor concert, cum se zice acum – ever!, a fost clar că băieții au avut emoții, dar și-au revenit repede. O scenă mare, public puțin, frica oricărui muzician începător. Parcă îmi era mie frică atunci când mă uitam în spate și vedeam doar trei copaci și două sculpturi din anvelope – e ok, se întâmplă și la trupe mai mari care au avut primul concert într-un beci cu un barman și sora unuia dintre ei probabil, deci Green Shepherd are deja un avantaj.  Deși trupa a luat naștere abia anul acesta, își câștigă fanii repede cu piese ca „Între cuvinte”, „Inert” și „Blanez ușor”, pe care le puteți asculta pe canalul lor de youtube.

După o scurtă pauză de bere, pe scenă urcă formația Kite To Knowhere tot din București. Tot lume puțină, tot frig, doar că soarele s-a dus deja după copaci. Acum, aici m-am dus să mănânc și n-am fost foarte atentă, dar s-a auzit un cover Bullet For My Valentine puțin… puțin scârțâit, de ce să mint? Sau poate sunt eu surdă, cine știe. N-am ascultat Kite To Knowhere niciodată, deci nu pot să spun că știu ce s-a cântat, dar publicul a aplaudat, fluierat și țipat, deci presupun că ce-a fost pe scenă, a fost bine. Singura formație cu vocal feminin pentru ziua de vineri.

Se face și mai frig acum și deja se adună lumea în fața scenei ca rechinii la momeală – puțini rechini ce-i drept. Zic rechini pentru că urmează Breathelast, de data asta fără Neluțu din păcate – pentru necunoscători, Neluțu e un rechin mare gonflabil cu tatuaje brutale făcute cu markerul și partenerul meu de dans la ultimele două sau trei concerte Breathelast la care am fost. Nu l-am văzut de atât de multă vreme că am și uitat când ne-am văzut ultima dată. Breathelast e genul ăla de trupă care te face să mergi la concert nu doar pentru muzică, ci și pentru atmosfera de pe scenă. Nu zic de muzică și țopăială, zic de interacțiunea cu publicul, glume, mai ales susținerea și aprecierea pentru alte formații. Bineînțeles, s-au pus remixurile Lazerface, s-a cântat „Monstrul”, „Ascuns în pereți”, „Maluri” și alea în străineză ca „Dead Coins” sau „A Million And One”. Am avut un cover g e n i a l pentru „No Good” de la Depeche Mode și un final exploziv cu Bogdan Păvăloi de la Ucigan. Singura problemă a fost că oamenilor le-a fost frică să se arunce în valuri cu rechinii și au rămas pe margini, apoi concertul s-a terminat și s-a simțit frigul din nou.

Deloc neașteptat, locul din fața scenei s-a aglomerat aproape instant odată ce momentul serii se apropia cu pași repezi: Coma. Cu multe concerte sold out în portofoliu, nu e de mirare că publicul s-a trezit și încălzit imediat ce formația a urcat pe scenă și riff-ul ăla de la „Orizont” care te bagă în boală la începutul concertului ne-a ținut pe jar ceva momente bune că toți săream pe călcâie așteptând să ne dăm cu capul de pământ. La fel cum am spus și despre Breathelast, îmi place că și băieții din Coma interacționează cu publicul. Vorba aia, e nevoie de comunicare ca o relație să meargă, deci e recomandat ca trupele să fie atente la ce se întâmplă în fața scenei. Ca de obicei, s-au făcut glume, s-a sărit, s-a cântat, s-a stat jos și s-a sărit din nou. Normal că am ascultat piese ca „Bine”, „La hotar”, „Chip”, „Cel mai frumos loc de pe pământ” sau „Icar”, dar și coverul pentru campania România Are Sânge de Rocker, adică „Aproape liniște” a lui Alifantis. Ce-i drept, ultimele le-am ascultat din microbuz că voiam să prind un metrou și-un autobuz decent spre casă, dar n-a fost să fie.

O idee foarte bună cu microbuzele speciale Soundcheck, dar o idee foartă proastă cu programul care cică era din 30 în 30 de minute, dar șoferii nu puteau să plece dacă n-aveau microbuzul plin de oameni. E de înțeles, e combustibil care costă bani, e timp, dar unii oameni chiar se bazau pe acel orar stabilit. De venit, n-am venit cu „linia specială”, dar am auzit că n-a plecat la 17:00 așa cum trebuia și nici n-a ajuns la 18:00 așa cum se presupunea – s-a uitat de ziua de vineri când pleacă lumea din oraș și de ora la care se iese de la serviciu. La întoarcere în București – adică ora 23 – am făcut cred că nici un sfert de oră pe drum.

Din păcate sâmbătă și duminică am chiulit. M-a luat și răceala, dar duminică am vrut să văd Dirty Shirt în Quantic mai mult decât am vrut să văd Vița de Vie acustic și să tremur de frig. Din ce-am observat prin videoclipurile postate, sâmbătă a fost mult mai multă lume decât vineri. A fost week-end, a fost soare, s-a mers să se râdă la Fără Zahăr și Mărgineanu, e de înțeles. Și eu aș fi mers dacă n-aș fi fost cu muntele de șervețele la nas și n-ar fi fost în afara orașului – așa e când n-ai mașina ta, ți-e lene.

Locația aleasă, ce-i drept, e foarte faină, dar perioada aleasă e puțin aiurea și cu siguranță ar merge mai bine vara când e cald și oamenii pot sta cu cortul și pot bea bere fără să le tremure paharul în mână. Acum n-am văzut pe nimeni cu cortul, deși camping-ul era disponibil pentru doritori. E o zonă puțin aglomerată, e verde, sunt copaci, e aproape de București și nu trebuie să iei trenul 3 ore pentru a ajunge. Dacă eviți orele cu trafic nasol, ajungi foarte ok.

Sper ca ediția următoare să existe și să meargă mai bine decât de data asta – a fost foarte mult loc rezervat și ai fi putut băga lejer un Rockstadt Extreme Fest acolo cu tot cu mese.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*