Ordinul Negru, Sincarnate și Vathos / 21 septembrie 2018, club Quantic

206 vizualizări

Ca parte a turneului de lansare pentru “Faustian Nights”, timișorenii de la Ordinul Negru au susținut un concert pe data de 21 septembrie 2018 în clubul Quantic. Alături de ei au concertat Sincarnate și Vathos.

 

Organizare și acces: accesul s-a făcut fără probleme având în vedere numărul mare de participanți. Sala era deja trei sferturi plină încă de la Vathos. Întârzierile au fost nesemnificative (5-10 minute) dar s-au datorat, în ceea ce privește ultimele două trupe, și faptului că, spre nenorocul lor, celor de la Vathos li s-a rupt o coardă către finalul reprezentației, lucru ce a decalat tot programul cu câteva minute. Totuși, un lucru pe care îl apreciez în general la concerte este dacă trupele nu stau foarte mult la changeover înainte de a începe. Din fericire, changeover-ul nu durau mai mult de 5 minute. Singurul aspect deranjant a fost că la Sincarnate, dar și puțin la Ordinul Negru, omul de la lumini a abuzat de stroboscop.

 

Atmosferă: după cum am amintit și mai sus, sala era deja destul de ocupată încă de la început. Trupele au făcut atmosferă în moduri complet diferite, fiecare având un stil distinct, așadar concertul a fost o trecere de la o stare la alta. Vathos a deschis seara cu o reprezentație care aducea aminte de stilul celor de la Kistvaen. Aceleași mișcări teatrale și îndurerate, însă puțin mai domolite, în armonie cu tonul elegiac al pieselor. E demnă de admirat atitudinea lor în momentul când s-a rupt coarda, solistul încercând să țină publicul ocupat și făcând haz de necaz (inclusiv cerând o țigară).

Credits: Enedina Enache Photography

Sincarnate, în schimb, nu au avut o mișcare scenică la fel de amplă, însă acest lucru era de așteptat dat fiind faptul că stilul lor e mai degrabă agresiv, transmițând furie, și mai puțin emoționant cum era cazul celor de la Vathos. Mișcările solistului erau mult mai rigide, mai sacadate, iar ceea ce a contribuit la sentimentul de furie a fost și existența unor secvențe de backing track, fie un cor ce sună ocult, fie înregistrări vechi din discursuri sau filme, precum cele de pe albumul “Negative Megalomania” al celor de la Forgotten Tomb.

La Ordinul Negru, atmosfera solemnă se formează încă de când intră pe scenă în cunoscutele lor robe negre. Basistul și cei doi chitariști au stat cu spatele la public până la începerea piesei, moment în care s-au întors simultan. Se vede că cei de la Ordinul Negru își intră într-un rol cînd urcă pe scenă, ca dovadă că la finalul pieselor Fulmineos mulțumea publicului pentru aplauze făcând o plecăciune cu mâinile împreunate, asemănător cu plecăciunile budiste.

Credits: Enedina Enache Photography

Stilul muzical: Vathos, în ciuda faptului că seamănă cu Kistvaen la capitolul prezență scenică, par să aibă cu totul alte influențe muzicale. Partea vocală e un amestec foarte complex, având influențe de death și inclusiv o piesă cu părți vocale de grindcore. Vocalistul a avut și câteva segmente de clean vocals care aduceau cu Luna Amară. Pe partea instrumentală se simte o asemănare cu Clouds, piesele având un ton profund melancolic. În acest sens, trupa utilizează câteva secvențe mai melodice, similare cu Psychonaut 4.

Pentru a sublinia agresivitatea, Sincarnate au adus piese care pe partea instrumentală prezentau influențe puternice de techincal death. Mai mult decît atât, toboșarul avea combinații interesante de pedală cu cinel, generând ritmuri sacadate (asemănător cu suedezii de la Gloson). Se mai puteau simți și unele tendințe spre deathcore, mai ales în ceea ce privește chitara. Vocalistul avea o tehnică vocală similară cu a lui Nergal, însă care aduce pe alocuri cu materialele mai vechi de la Mayhem.

Credits: Enedina Enache Photography

Ordinul Negru a fost o serie de experimente muzicale, aș spune, reușite: primul aspect semnificativ e alternanța între ritmuri. În ciuda faptului că adoptă ritmuri monotone și constante de black, ritmurile se schimbă extrem de des, piesele câpătând complexitate. Aceeași tehnică se regăsește pe materialele mai vechi ale celor de la Carach Angren și Mayhem. În plus, se identifică modul în care accentuează anumite secvențe lăsând un singur instrument sau două (de exemplu, rămâne toba cântând un marș funebru în mijlocul piesei, sau tobă și bas). Alt aspect impresionant e suprapunerea de viteze. Dacă toba, basul și chitara ritm au părți foarte rapide și monotone, chitara principală preia un ritm melodic, executat mai lent, ceea ce conferă sunetului profunzime. Mai mult decât atât, experimentează cu diferite secvențe de backing track făcute la sintetizator, inclusiv unele care duc piesele destul de mult către genul cosmic black metal (vezi Basarabian Hills pentru comparație). Vocea e construită pe o suprapunere a vocii principale (mai înaltă) cu backing vocals făcute de celălalt chitarist (cu o voce mai gravă). Interesant la acest capitol e că pe anumite părți din versuri se alătură și părți de backing vocals pentru a accentua secvența respectivă.

 

Concluzie: a fost un concert superb, publicul părând fermecat de ceea ce se întâmplă. Alinierea unor trupe cu stiluri diferite a oferit publicului un spectacol deosebit. A fost absolut infernal (într-un sens bun, desigur).


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*