Receptie U.D.O. la telefon

207 vizualizări

Ca spui Accept sau U. D. O., unul dintre primele lucruri care iti vin in minte e vocea domnului  Dirkschneider, acel frontman care prin timbru, look si atitudine isi are locul bine definit in galeria figurilor emblematice ale unui fenomen numit heavy-metal. Dupa o vreme, lucrurile par sa intre intr-o rutina: album, turneu si… oprire in Romania. Ce mai e nou in viata lui Udo Dirkschneider si la ce trebuie sa ne asteptam la Bucuresti am aflat dintr-un interviu telefonic cu maestrul insusi.

„Scriem in continuare cantece la care te poti raporta”

Suntem in anul 2011, iar trupa U. D. O. a scos un nou album si se pregateste de turneu. De cati ani se intampla asta, Udo?
(Rade) Daca ma gandesc bine la ultimii patruzeci de ani, au fost cincisprezece ani cu Accept si, intre timp, deja douazeci si cinci cu U. D. O.



Cum rezisti? Nu se transforma totul intr-o rutina? Mereu acelasi lucru: album nou, turneu nou. Iti mai face placere?
Cred ca a-ti placea e un lucru foarte, foarte important. Cu siguranta e un factor esential. Evident, unele lucruri sunt rutina: sa planifici un turneu, coordonarea, rutele de calatorie si asa mai departe… Dar, in afara de acestea, pot spune ca pana la urma fiecare album nou e ca si cum ti s-ar naste alt copil. (Rade) Esti mereu emotionat cand iese un album. Te intrebi daca ai facut totul cum trebuie, daca ai dat tot ce aveai mai bun in tine. Si in turneu te intrebi ce noi lucruri poti sa-ti permiti sa faci, daca o sa ajungi la destinatie… Si tocmai pentru ca esti atat de stresat, e foarte important ca toata treaba sa-ti faca placere.

Cum ti se pare „Rev Raptor”? Cum suna rezultatul in urechile tale?
Cred ca am nimerit spiritul vremurilor. Este metal clasic, e ce te-ai astepta de la U. D. O., insa este adaptat timpurilor noastre, mai ales din punctul de vedere ale sunetului. Este un lucru pe care il facem de altfel de cativa ani. Iar daca ma uit la reactii, cred ca le-am rasplatit oamenilor asteptarile.

Astazi exista o multime de sunete noi, de stiluri interpretative noi. Ce crezi ca ii atrage in continuare pe oameni catre metal-ul traditional? Si sunt din ce in ce mai multi. Vezi la oameni de 16-17 ani, care nu au trait anii optzeci, dar le place metal-ul traditional. Care e „carligul”?
Nu pot vorbi decat despre noi, ca trupa de metal traditional, dar cred ca secretul e pur si simplu ca scriem in continuare cantece la care te poti raporta, o muzica directa si care vine, cum se spune, din interior.

„Nu prea vorbesc cu membrii Accept”

Care este astazi relatia ta cu fostii membrii Accept? Mai vorbiti sau v-ati racit?
Intre timp nu prea vorbim. (Rade) In ultima vreme, mai bine zis de cand au revenit, cei de la Accept au spus o multime de lucruri nu prea frumoase.

Am vorbit acum ceva timp cu Doro, care mi-a spus ca viata rockâ’nâ’roll i-a placut in mod deosebit mai ales pentru ca a intalnit oameni deosebiti, care au influentat-o. V-a numit pe tine, pe Gene Simmons si pe Lemmy. Care au fost oamenii care te-au influentat pe tine de-a lungul carierei?

O, lucrurile incep acum multa vreme. Daca e sa vorbim despre influenta, au fost cu siguranta Stones, Sweet, Uriah Heep, Black Sabbath, apoi AC/DC, Deep Purple… E o serie intreaga de trupe. Nu pot sa spun cu precizie „a fost cutare sau cutare”. Multe trupe m-au influentat. Momentul decisiv a fost cand am mers odata la Londra si i-am vazut pe Jimi Hendrix si pe Rory Gallagher, care pe atunci inca mai canta cu Taste. A fost momentul in care mi-am spus mie insumi ca trebuie si eu sa fac asta intr-o zi.

Heavy-metal-ul a avut intotdeauna legatura cu libertatea, un pic cu rebeliunea. Cum te-ai simtit in anii optzeci intr-o tara in mijlocul careia era Zidul Berlinului? Iti producea frustrare, furie?
Am crescut cu acest lucru. La inceput nici nu-mi dadeam seama. Am inceput sa inteleg cand am mai crescut si mi-am vizitat rudele din RDG si am avut parte de acele controale vamale. Atunci se poate spune ca a iesit la iveala o anumita forma de furie.

Daca tot vorbeam despre Zidul Berlinului si despre caderea lui, sa spunem si ca tu ai avut mereu o relatie mai speciala cu Rusia. Ai inregistrari live in Rusia, un album numit „Russian Roulette” cu Accept… De unde vin toate acestea?
„Russian Roulette” nu prea avea legatura cu Rusia. Prima data cand am intrat in contact cu Rusia si m-am simtit bine acolo a fost cand am ajuns la ei cu U. D. O., in 1998. Pe atunci Rusia era inca in mijlocul schimbarilor si am pornit in turneu cu sentimente foarte amestecate. Insa prejudecatile au disparut foarte repede. Nu stiu cum s-a intamplat, dar dupa o vreme am inceput sa ne simtim bine si ne simtim in continuare foarte bine acolo.

„In tarile est-europene era la inceput o atmosfera deosebita”

Ai avut vreun sentiment special cand ai cantat prima data in foste tari ale blocului estic? Era un altfel de public?
La inceput, cand am cantat prima data in toate aceste tari est-europene, se simtea ca oamenilor le era foame de aceasta muzica si ca asteptasera multa vreme pentru a vedea aceste trupe in concert. Nu vorbesc doar despre noi, ci si despre alte trupe care au mers acolo. Era o atmosfera deosebita, nu pot nega acest lucru.

Iti mai amintesti ceva de la primul tau concert din Romania?
A fost acum multa vreme. (Rade) Pe moment, m-ai luat ca din oala si nu-mi amintesc mare lucru.

La ce ar trebui sa se astepte fanii – eu te intreb de cei romani, dar banuiesc ca e valabil si pentru ceilalti – de la acest nou turneu?
O, la ce sa te astepti?! Tocmai modificam setlistul, care a fost neschimbat timp de mai multi ani. Vor fi 4-5 piese noi, de pe albumul nou, vor fi piese foarte vechi U. D. O. As spune ca va fi o combinatie foarte buna. Ne bucuram ca vom canta chestii pe care nu le-am mai cantat de o vesnicie. Si vor exista bineinteles si 3-4 cantece Accept care nu au cum sa lipseasca. Sau vor lipsi unele si vom canta chestii la care oamenii nu se asteapta… In momentul de fata lucram la productie, pentru a face un spectacol live foarte interesant. Deci din punct de vedere optic ai la ce sa te astepti, iar muzical cu atat mai mult.

Vorbind despre muzica, ce i-ai spune astazi unui tanar fan? Are muzica peste tot: are internet, poate descarca. De ce ar trebui ca un tanar fan metal sa asculte „Rev Raptor” si apoi, eventual, sa-l si cumpere?
Dupa cum am mai spus, muzica pe care o facem noi, muzica de pe „Rev Raptor” are pur si simplu piese bune. Cred ca te face sa te simti bine, dar este o muzica ce trebuie sa-ti si placa pentru a o asculta. Muzica e chestie de gust.

(Paul „Slayer” Grigoriu)

Reamintim ca U.D.O., formatia germana condusa de Udo Dirkschneider (fosta voce a formatiei Accept), va sustine primul concert la Bucuresti in cadrul turneului de promovare al celui mai recent album discografic intitulat "Rev Raptor", lansat de catre AFM Rec. in data de 20 mai 2011. Evenimentul, organizat de Promusic Events si revista Maximum Rock (producator – Nelu Brindusan), va avea loc in data de 17 noiembrie la The Silver Club din Bucuresti.

Reamintim ca numarul biletelor este limitat la 600 de bucati, iar acestea se pot achizitiona din reteaua Eventim (Magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas si online pe www.eventim.ro) la urmatoarele preturi:
65 lei pentru primele 150 bucati
75 lei pentru urmatoarele bilete, pana la data de 16 noiembrie 2011
87 lei pentru biletele achizitionate in ziua concertului, 17 noiembrie 2011. Acestea se achizitioneaza DOAR la intrarea in locatia evenimentului, in limita biletelor disponibile.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*