Reckless Love: Masina Merry-Metal a Timpului

181 vizualizări

Citeste aici varianta in engleza.

Hair-metalul a murit.Traiasca hair-metalul! ar spune unii, cu gandul la zilele de glorie ale unui gen care si-a dat ultima suflare candva la inceputul anilor ’90.

Cu toate acestea, controversatul stil s-a bucurat de o revenire (sa-i spunem recrudescenta?) surprinzatoare in ultimii ani. Trupe ca Steel Panther, Vains of Jenna si Crashdiet au luat cu asalt scena rock, incercand sa se impuna printr-un hair-metal revivalist cu tente parodice.

Desi aceste formatii cultiva elementele caracteristice genului, ele s-au lasat corupte de anumite influente punk, goth si indie, care submineaza esenta hair-metalului – acea veselie reprezentativa, inrudita cu nebunia din spatele ideii de "sex, drugs & rock’n’roll".

Toate astea pana cand au aparut cei de la Reckless Love, finlandezii care au reinventat hair-metalul, redandu-i ceea ce ii fusese luat: voiosia, agresivitatea si sufletul.

Formatia a fost infiintata in 2001 si se compune din Olli Herman, la voce, Pepe, la chitara, Hessu Maxx, tobe si percutie si Jalle Verne, la chitara bas. Pana acum, Reckless Love a lansat doua albume, "Reckless Love" (2010) si "Animal Attraction", in luna noiembrie a anului 2011.

I-am contactat pe baieti si am reusit sa obtinem un interviu in exclusivitate pentru Maximum Rock Magazin, cu Pepe, chitaristul, care ne-a vorbit despre puterea rockului de a inspira, sex, plagiat si de ce nu e bine sa iti plangi de mila pe scena.

Noul vostru material discografic, "Animal Attraction" inventeaza un nou tip de glam-metal, imbinand influente diverse, de la trupa Heart la Finn-Rock. Ai spune ca ati reusit sa va definiti mai bine identitatea muzicala cu acest album?

Cu primul nostru album, cred ca am reusit sa atingem o coarda sensibila in comunitatea muzicala si ne-am definit chiar de la inceput. Am fost foarte constienti de faptul ca nu ne doream sa ne asemanam cu nimic din ceea ce se intampla pe scena rock contemporana. Acest stil pe care il abordam este, din fericire, chiar ceea ce ne vine mai natural sa facem, un tip de metal pe care l-am numit "Feel Good Merry Metal" (n.r. Metal Voios). Am luat aceasta calitate a noastra, am pretuit-o, am rafinat-o la maxim si i-am dat bice. Momentul a fost perfect si lumea chiar s-a implicat. Cu acest al doilea album, am vrut sa pastram aspectele initiale ale stilului nostru, dar sa-l potentam cu super-hormoni muzicali, imbratisand extremele! Pe "Animal Attraction", ceea ce era dur este si mai dur, ceea ce era bland e si mai bland; ritmul de dans te tine treaz toata noaptea iar mirosul de branza infecteaza tot cartierul!??

Dupa acest album, mai sunteti acuzati de plagiat?

In mod surprinzator, nu! Fireste ca nu am citit toate recenziile, dar nu am mai vazut sau auzit acuzatii. Cu primul album devenise amuzant la un moment dat. Oamenii auzeau tot felul de chestii in piesele noastre. Dar va asigur ca totul facea parte dintr-un plan maret. Am construit o masina a timpului care sa va duca in vremurile cand ideea principala a rock’n’roll-ului era distractia.

Structura pieselor voastre este una simpla, esentiala: refrene grandioase, o succesiune puternica de riffuri, percutie catchy. Cu toate acestea, reusiti sa sunati proaspat si nou. Cum va pastrati originalitatea?

Buna intrebare! Si iata un raspuns sincer: habar n-am!

"Multe trupe vor sa se remarce prin imagine, nu prin muzica!"


Ati declarat intr-un interviu ca nu intelegeti de ce unii oameni ar urca pe scena doar ca sa isi planga de mila. Se stie ca rockul finlandez este, prin excelenta, melancolic. Ma gandesc la trupe ca The Rasmus, HIM, The 69 Eyes. Va considerati exceptia, ciudatii din randul ciudatilor?

Trupele pe care le-ai mentionat sunt foarte cunoscute in afara Finlandei, dar daca vii sa vezi cum stau lucrurile aici, dintr-o data Finlanda devine Fun-landa. Exista o multime de trupe vesele si toti artistii populari au avut dintotdeauna mult umor in muzica lor. Cele mai bune exemple in acest sens sunt Popeda, Juice Leskinen, Eppu Normaali si Leevi and the Leavings. Toti acestia canta in finlandeza si probabil asta e motivul pentru care lumea nu a auzit de ei.

Young’N’Crazy este o piesa-manifest care invie principiile intemeietoare ale rockului: sex, alcool, libertate si o viziune transanta asupra vietii. Crezi ca rockul si-a pierdut puterea de a misca, de a impresiona, de a incuraja si…de a enerva oamenii?

Se spune ca nimic nu mai poate soca in ziua de azi, dar eu cred ca rockul are o putere autentica! Consider ca multe trupe contemporane au pierdut elementul de care este nevoie pentru a avea o formatie grozava. Exista foarte multe trupe care au un stil si o imagine socante si provocatoare in mod calculat. Din aceasta cauza, muzica se transforma din valoare principala, in valoare secundara. Totul se reduce la numarul mare de trupe care incearca sa straluceasca si sa se remarce. Ele vor sa faca aceste lucruri cu ajutorul imaginii si nu al muzicii. O trupa buna este formata din piese bune! Iar acestea inca mai misca, impresioneaza, incurajeaza si enerveaza oamenii, cum ne-am dat si noi seama prea bine. In concluzie: imaginea este secundara, muzica este totul!

Ati inventat denumirea de "merry metal" (metal voios) pentru genul abordat de voi – o combinatie capricioasa intre glam/hair-metalul anilor ’80, hard-rock si acel ceva tipic scandinav. Care crezi ca este motivul pentru care unii oameni nu va inteleg muzica si va considera falsi muzicieni?

A existat o perioada in lumea rock cand hair-metalul devenise o parodie. Sunt de acord cu punkerii care spun ca o unele din trupele de la sfarsitul anilor ’80 erau tragicomice si demne de mila. Dar sa numesti tot "hair metalul" o gluma este o dovada de aroganta si de ignoranta. Unii oameni spun ca anii ’80 au fost cea mai proasta perioada in muzica. Il citez pe Mr. T (n.r. actor american) si spun ca mi-e mila de cel care crede asta. Oricum, era revolutiei grunge a trecut si acum avem o noua generatie de tineri care pot sa judece singuri. Dupa cum arata situatia, tineretul din ziua de azi este innebunit dupa Metalul Voios! Am un mesaj pentru toti cei care ne considera falsi muzicieni: sunteti bineveniti la unul din concertele noastre. In turneu, am transformat o multime de sceptici in adepti!?

"Nu am auzit de metal metrosexual. Dar sexul in metrou suna bine!"


In melodiile voastre, vorbiti fara perdea despre sex si despre femei. Unele piese au o vaga nota misogina (Born To Break Your Heart), in timp ce altele sunt balade sentimentale (Fantasy). Cum se impaca aceste doua atitudini?

Olli Herman (voce) scrie toate versurile, dar, in numele lui pot spune ca scrie despre lucrurile care se intampla in viata lui. Acestea nu se refera doar la el, ci pot sa vorbeasca si despre ce a observat la alti oameni. In versuri, el poate sa spuna povestea prin prisma lui sau prin cea a altei persoane. Chiar daca naratiunea este la persoana I, naratorul nu este intotdeauna Olli. Asa reusesti sa ai un amestec mai vast de atitudini care se imbina perfect in marele concept al vietii!

Ati ales sa va exprimati masculinitatea intr-un mod neconventional, care depaseste reteta hair-metalului: par aranjat, machiaj si accesorii feminine. Ce reactie ati avea daca cineva ar numi ceea ce faceti "metal metrosexual"?

Nu am mai auzit-o pe asta pana acum (rade)! Dar sexul in metrou suna foarte bine.?

Multe formatii finlandeze au vocalisti care isi imbratiseaza latura feminina. Ce anume din cultura finlandeza ii face pe barbati sa fie mai deschisi la minte in ceea ce priveste identitatea lor?

Cred ca lucrurile stau chiar invers! Finlandezul obisnuit este, in mod traditional, un tip dur. Exista barbati care se lupta cu ursii in padure si vaneaza cu mainile goale pentru a-si hrani familia! Acum sa vorbim serios, cred ca oamenii din Finlanda sunt deschisi la minte si politicosi. Nu mai este ca in anii ’80 cand tipii din trupa Hanoi Rocks voiau sa plece din tara pentru ca niste tarani incuiati ii vorbeau de rau tot timpul!

Transmite un mesaj pentru toti fanii vostri din Romania, care abia asteapta sa va vada in concert!

Ii salutam pe toti fanii nostri din Romania! Speram sa va vedem curand si abia asteptam sa venim si acolo. Rock on si va multumim foarte mult!?


Le multumim lui Pepe si lui Satu Snellman, impresar, pentru ca au facut posibil acest interviu.

(Alexandra Furnea)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*