Luna august marcheaza inceputul sfarsitului verii. 1 august. O data nespus de trista pentru toti cei care spera, an dupa an, ca anotimpul cald va tine, „de data aceasta”, vesnic.
Pentru a sarbatori cum se cuvine declinul soarelui, al caldurii si al iubirilor „sezoniere”, baietii de la ROBIN AND THE BACKSTABBERS s-au gandit sa ofere un concert (semi)unplugged la Gradina Verona, din Bucuresti.
Astfel, sub viile-simulacru improvizate in cadrul terasei, formatia si-a scos instrumentele (no pun intended) si a oferit o cantare domoala, usor melancolica si plina de „spiritele” stangaci-iscusite ale solistului Robin Proca.
Trebuie notat ca locatia a fost plina de fani, ceea ce dovedeste inca o data succesul pe care il are momentan grupul de rockpop melodramatic.
Cu o parte din instrumente „cablate”, iar restul cand „reci”, cand „curentate”, RATB a prestat un show inedit, care a aratat ca trupa citeaza, din punct de vedere muzical, niste „referinte” prea rar consultate de alte formatii romanesti.
Tom Waits, Mars Volta, putin Leonard Cohen si niste The Hoosiers, amestecate dupa principiul „cartoonesc” – sugar, spice, and everything fucking chaos with rock’n’roll and fancy attire.
S-au cantat „Intalnirea de 10 minute (aka Iguana facatoare de minuni)”, „Bacovia Overdrive”, „SPNZRTR”, „Sat dupa sat”, „Minciuna mai mare nu am”, „Cand te-am cunoscut Cristina” , „Soare cu dinti” si multe altele.
In timpul interludiului-conferinta anuntat de Robin, un fan mai curajos a intrebat unde este Andrei Fantana (saxofon, clape), care lipsea din formula. I s-a raspuns ca muzicianul se afla acasa, in fata calculatorului, lucrand de zor la videoclipul piesei „Sat dupa sat”.
Marturisirea a fost intampinata de uralele fanilor, care au mai avut parte de curand de o lansare de clip, pentru cantecul „Marele zgomot”, interpretat si el la concert.
Pe masura ce se insera, trupetii deveneau din ce in ce mai melancolici, dand frau liber emotiilor prin piese precum „Kriminaal” si „Masina 682”.
Ar insemna sa mintim daca am spune ca nu s-au dat „gherle” in timpul concertului, dar am fi mincinosi si mai mari daca am contesta ca acestea – putine cate au fost si neimportante – au oferit un plus de autenticitate unui spectacol si asa plin-ochi cu suflet.
RATB are marele dar de a atinge si de a misca – suflete, emotii, fiinte si corpuri spirituale – ceva rar in industria autohtona de rock. RATB are marele dar de a fi o trupa „vie”, condusa de o inima „audibila” care motiveaza ritmic, dar si emotional, compozitiile eclectice ale grupului.
Cand timpul a expirat, trupa si-a inchis magazinul sonic de magie si s-a expediat in „backstage”, la o masa din lateralul scenei, unde a fost intampinata de fani. Seara se sfarsise si incepea noaptea, asa cum a spus Robin.
Una intesata de spnzrtri de catifea ascunse dupa fiecare privire cercetatoare, dupa fiecare gest de drag si dupa fiecare nota dizolvata in aerul fierbinte al verii muribunde.
Lasă un comentariu