Robin and the Backstabbers, despre dialectica succesului: „We’re not cool enough, sau suntem prea figuranti”

458 vizualizări

Permiteti-ne sa incepem acest interviu cu o decontexualizare crasa, care va ridica sprancene si va starni curioziati malitioase.

Trupa ROBIN AND THE BACKSTABBERS are de gand sa ceara aprobarea Bisericii Ortodoxe Romane pentru a transforma fiecare concert intr-un ritual. Sau oare era fiecare ritual intr-un concert?

Nu conteaza! Ideea este ca baietii sunt plini de raspunsuri ironice la intrebarile puse de jurnalisti. Iar acesta este un lucru bun, deoarece denota un discurs bine inchegat, umor si, de ce sa nu o spunem, grozave abilitati de PR.

Oricum ar fi, RATB este cel mai apropiat lucru de o trupa „cult” pe care o are industria muzicala alternativa in clipa de fata. Deducem acest lucru din „following”-ul pe care il are grupul, din numarul mare de oameni care se prezinta la concerte, din aparitiile la cele mai importante evenimente live ale anului, precum si din antipatiile pe care le strange formatia in drumul ei spre orizonturi marete, dar incerte.

Mai deducem acest lucru si dintr-un proces in raspar, care consta in dorinta ascultatorilor „de altceva” de a avea un exemplu, un model de reusita, dupa care sa se ghideze si de care sa se agate atunci cand simt cum ii inghite avalansa vorace a mainstream-ului, cu a sa putere pustiitoare de a scufunda in anonimat pana si cele mai promitatoare proiecte muzicale care nu ii fac jocul.

Se prea poate ca industria muzicala „alternativa” care este sublima, dar, cum ar spune Caragiale, „lipseste cu desavarsire”, sa aiba nevoie de Robin and the Backstabbers pentru ca, pe langa o trupa cu sonoritati inedite si versuri iesite din comun, RATB este un simbol, o „emblema” culturala care arata ca publicul si artistii care nu se complac in platitudinea muzicii comerciale au o sansa reala la succes.

„Daca ei au putut, de ce nu am putea si noi?”.

Despre acest statut problematic al RATB,dar si despre planurile de viitor ale grupului si alte categorii abisale, in interviul de mai jos.

Control Robin

Cred ca nu ar deloc o exagerare sa spun ca formatia RATB a devenit o trupa-cult in Romania. Este acesta un statut ingrat sau, dimpotriva, o binecuvantare?
Ingrat. Total Ingrat. Mai ramane sa primim aprobarea BOR si sa transformam fiecare concert intr-un ritual.. ceea ce, acum ca zic, nu suna chiar rau. Pe de alta parte, orice statut nu face decat sa imparta lumea in tabere.  Mai bine s-o dam anonima si poate lumea vine la concert nu sa analizeze ci sa se bucure cu toti rarunchii. Sa dea lumea cu basca de pamant, sa danseze, sa plece fara acte acasa, sa arunce cu hainele si sa puna toti banii pe scena, de bucurie. Ca la un concert de manele presupun, un alt gen muzical cu statut ingrat. Hopa!

Voi sunteti putin prinsi intre lumi. Nu reprezentati mainstream-ul, dar notorietatea v-a scos din underground. Cum va impacati cu aceasta situare/situatie culturala? Va simtiti vreodata captivi intr-un soi de „Purgatoriu”?
Vezi, ce bine ca ziceam de aprobarea BOR? Nu stiu unde ne-a scos notorietatea ca oriunde am fi, nu prea e semnal GPS. Faptul ca ne place sa cantam si sa ne tinem de prostii pare nu face decat sa transforme cate un concert (nu toate) intr-un soi de petrecere d-aia la care fiecare invitat vine cu juma’ de clasa si sarbatoritul nu cunoaste pe nimeni – iar dimineata cand bataie de rosii umplute cu salata de vinete s-a uscat deja pe pereti, poti doar sa zici ca ai avut un chef pe cinste. Buzunarele sunt goale, scandal acasa cu parintii dar ai ce povesti o buna bucata de vreme.

Sunteti primiti la fel de bine in provincie? Ati avut niste concerte prin tara si mi-ar placea sa stiu care a fost receptia.
Cel mai fain e cand receptia e minunata si afli la sfarsit, cand incepi sa bei cu publicul ca cei mai infocati din fata erau veniti din alt oras special pentru concert 🙂 E un proces continuu – cred ca putini sunt cei care se lasa bucurati total din prima. E mult mai interesant cand stii versurile si canti cu restul publicului. Din fericire se invata repede si lumea inca mai gusta asa ceva. Uite, m-ai facut sa ma gandesc la Sunetul Muzicii… unde-s vremurile corale de alta data? Provincia cateodata se razbuna mai cu foc pe viata. Dar depinde de la loc la loc. Ne place in Cluj, Iasi, Timisoara, Brasov… la Oradea am cantat de curand pentru prima oara si a fost frumos.

Acum pregatim chestii noi si speram sa se auda din timp cand vom veni, sa nu mai fie discutii ca n-au stiut.

Multa lume pune succesul RATB pe seama versurilor in limba romana. Conteaza atat de mult acest aspect?
Si multa lume ne ocoleste din acest motiv. We’re not cool enough sau suntem prea figuranti, neintelesi, etc. De un an tot incercam sa ocolim raspunsuri la “De ce Stalingrad? De ce Bacovia? Cine o omoara pe Cristina? Despre ce e Spanzuratoarea.. sau SPNTRZRTRRTZ? “ ca ne place sa credem ca unelel lucruri explicate isi pierd din sens, si ca altele functioneaza direct asa, auzindu-le odata cu muzica si nu luate separat.

Dar sunt si altii care, citez ”nu gusta evazionismul asta” 🙂 Alternativa e “la mare, la soare”, zic 🙂 Noroc bun, ne vedem pe autostrada 🙂  

Am ascultat unele dintre materialele voastre mai noi si am observat o oarecare inclinatie spre sonoritati mai dure. Aveti de gand sa mergeti intr-o zona mai rock?
Apel tuturor rockerilor cu dubii in orientarea muzicala a formatiei RATB: “Mai baieti, daca place domnului procuror… Mai baieti…” . Si dupa concert punem ipod-urile pe masa. Noul material are si d-alea, si d-alea… cred. Unele sunt inca in laborator.. nu se stie ce cade. Dar daca esti rocker si ai fost la un concert de al nostru si n-a fost suficient de rock, vino sa vorbim. E o discutie lunga, rock, dar ce e aia rock… 🙂

Robin, am citit intr-un interviu mai vechi pentru o publicatie ca nu iti place „rock’n’roll”-ul. Mentii aceasta declaratie sau ai fost doar teribilist?
Am gresit. Imi place.

Ce are RATB pe teava, dpdv muzical? Ce mai lansati?
Cantece noooi. albumul noooooou.

Ce va mai inspira astazi?
Mars Volta, Paul Simon, the Do (persoanal touch), emisiunea TRUM, eclipsa de luna si tot soiul de pod-cast-uri dubioase. 

Top 3 cele mai lipsite de substanta formatii contemporane.
Asta-i rubrica la care ne luam de ceva artisti care au concerte rasunatoare si turnee mondiale si noi le explicam cum ca n-au plasma-n sange ? Adevaraciunea se scrie in oracol. Mai tarziu te relaxezi si te bucuri daca poti. Daca nu… faci ceva sa te relaxezi. 

Ati cantat in deschidere la Mick Harvey. Va consideratii fanii lui? Dar ai lui Nick Cave?
Sa reformulam ? Am cantat impreuna si prietenia intre popoare e un lucru minunat. Ne plac muzicienii buni si e o placere sa canti cu ei. Bry Webb sau Mick Harvey au fost experiente minunate.

Un ultim mesaj din strafundul sufletului vostru, dupa dicteu automat.
Erau copii la nunta. Atatea promisiuni de tinut.

Multumim Robin & Andrei Fantana pentru raspunsuri. 


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*