Rockstadt Extreme Fest/11-14 august 2016/Cetatea Râșnov

2.108 vizualizări

Articol scris de George Chiriță
Când intri în Râșnov, nu trebuie să întrebi unde e festivalul. E ca și cum ai întreba unde e izvorul pe râu. Te ții după flux. La un moment dat începi să vezi motoarele, care mai de care, și să auzi ori puțin de Sepultura, mai încolo puțin Amon Amarth și știi că mergi bine. La Rockstadt ajungi ca liliacul, cu ecolocație.

În prima seară a plouat mult, lucru care nu părea să deranjeze pe nimeni. Oamenii au venit la Rockstadt setați pe distracție și nimic nu putea să-i scoată din starea asta. Toți înaintam voinicește către scene prin nămolul până la glezne pe alocuri, fie cu adidași înnămoliți, fie cu bocancii din uniforma de rocker, fie cu cizme de pescar, fie cu picioarele goale, purtând pelerine de ploaie chic, făcute din plastic subțire sau saci menajeri. Pe dinafară ne încălzeam cu haine și pelerine, pe dinăuntru cu bere și muzică bună.

La Rockstadt, nu doar organizatorii și trupele se străduiesc să facă atmosferă. Mulți au venit cu atmosfera de acasă și au împărtășit-o cu generozitate. Regula este foarte simplă și productivă – cu cât mai ciudat, cu atât mai bine – pentru că nu trebuie să ne înțeleagă decât cei care ne înțeleg deja. De la simplul crocodil gonflabil îmbrăcat în tricou cu Cradle of Filth și  păpușa goflabilă care zburau permanent prin cortul de la scena mică până la mireasa cu mască de gaze, țața cu batic și cămașă albă de noapte însângerată, „supermenița” transsexuală și mulți alții, toți s-au simțit liberi să-și manifeste creativitatea.

Solistul trupei URA DE DUPĂ UȘĂ a deschis atmosfera lipsită de inhibiții de la Rockstadt. Ne-a arătat toată burta și ne-a cântat în chiloți. Revelația primei seri a fost francezii de la HYPNO5E. La primele acorduri, am crezut că ascultăm un „nechezol” pentru Gojira, însă foarte repede ne-am dat seama că am descoperit o nouă formă de cafea. Băieții au muncit mult. Au sincronizat luminile cu sunetele. Au făcut publicul să sară din bălți. La fel au făcut și trupeții de la CLITGORE, nu prea fac ei o muzică digerabilă, dar fac atmosferă, cea mai energică de la scena mică, din câte am văzut eu. Au încercat și o mișcare nouă, dar nu prea le-a ieșit – în loc de wall of death, wall of love, adică în loc de umeri și coate, să se întâlnească lumea în mijloc într-o mare îmbrățișare.

În a doua zi, tot ploaie. Ziua a început tare încă de devreme, când a urcat pe scenă SOULFLY. Doar că Max Cavalera a fost cam… plouat. Energia tribală cu care ne-a obișnuit și care l-a făcut mare a lipsit cu desăvârșire. Dar umbra lui Max la Râșnov a fost de ajuns pentru ca publicul să compenseze lipsa lui de energie. Everybody was jumping the fuck up. Carach Angren a încordat și privirile publicului, nu doar urechile, aducând pe scenă ineditul – balerine pe black metal. Traficul a fost cam congestionat, pentru că lumea a umplut Rockstadt-ul, așa că unele trupe au fost decalate, dar când se aude așa ca… un tremur, o chemare, un sunet nou care se deşteptă în munte, un glas de corn care se strecoară după un val de umbră… te prinzi că a început NEGURĂ BUNGET mai devreme. E a ‘țâșpea oară când îi văd și tot noi mi se par. Au avut și o surpiză pentru noi, aceeași surpriză din fiecare concert, când îl invită să cânte pe Fane, băiatul ăsta care, alaturi de alții din echipa Rockstadt Festival, ne-a oferit minunăția de festival.

Pe cei de la BUCOVINA, nu vreau să-i laud prea mult, dar cică Platon mulțumea zeilor că s-a născut contemporan cu Socrate. Eu le mulțumesc că m-am născut contemporan cu Bucovina. Și cam asta a fost părerea tuturor oamenilor care îi ascultau „nestrămutați” sub ploaie. Omagiul adus atât de ei, cât și de organizatori eroului Adrian Rugină a fost admirabil. Tobele cu portretul lui Adrian Rugină de pe scena Adrian Rugină au răsunat adânc în noapte, în munți și-n inimile celor care l-au cunoscut.

Pe scena mică, H8 au făcut cortul să pulseze. Cât au rezolvat ei niște probleme tehnice, publicul le-a cântat membrilor trupei o melodie de-a lor.

În ziua a treia abia, au putut oamenii să-și arate tricoruile, tatuajele, lanțurile și piercing-urile în toată splendoarea și diversitatea lor. Rușii de la PUT SOLNCA au mișcat bine publicul, terminându-și concertul cu o chitară spartă pe scenă. Moldovenii de la INFECTED RAIN au fost la fel de mulțumiți de public cum am fost noi de ei și au acordat cele mai emoționate mulțumiri pe care le-am văzut până acum pe scenă. Ca observație personală, când apare pe scenă o fată frumoasă care mai cântă și bine, pogo-ul se lasă cu mai multe vânătăi decât de obicei. Dar nu știu destulă psihanaliză ca să-mi dau seama ce înseamnă asta.

Ultima zi a fost destul de pestriță ca genuri muzicale, ceva pentru toată lumea. Australienii de la JACK THE STRIPPER au mișcat bine publicul de la scena mică, în special pe cel feminin. Kinderi de câțiva anișori alergau și se jucau prin fânul adus ca să absoarbă umezeala ploii pe EXCREMENTORY GRINDFUCKERS și pe CATTLE DECAPITATION, cu mici pauze de headbanging. Iar INSOMNIUM, SOILWORK și PARKWAY DRIVE ne-au arătat cât de mult contează energia scenică. La Parkway Drive a fost delir, singura trupă care a reușit să stârnească multiple centre de moshpit și circle pit, chiar și în rândurile celor care stăteau pe margine.

În concluzie, 3500 de rockeri satisfăcuți, organizare de nota 10, trupe de nota 10, sunet de nota 10, public de nota 10 și mâncare de nota 10, deci festival de nota 3550!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*