Tarja Turunen – Colours In The Dark

TARJA TURUNEN a lansat cel de-al patrulea album din cariera solo, „Colours In The Dark”, pe data de 23 august 2013. Materialul contine 10 piese nou-noute si gazduieste un cover Peter Gabriel („Darkness”), dar si o colaborare Justin Furstenfeld (solistul Blue October).

Spre deosebire de lansarile precedente, discul este mai mult „rock simfonic” decat „metal”. Compozitiile soft amesteca in mod reusit genurile si detin acel „catchy-ness” specific pop-ului. Acest gen de cantece se potrivesc mai bine cu vocea Tarjei, care se simte mai „in pielea ei” in acest stil.

Solista canta mult mai relaxat si asumat decat inainte. Acest lucru arata ca despartirea de Nightwish nu a fost chiar atat de rea, intrucat i-a permis Tarjei sa-si gaseasca adevarata identitate. Chiar daca metalul dur avea farmecul sau completat de glasul vocalistei, genul abordat pe „Colours In The Dark” o lasa pe Tarja sa se desfasoare deplin, fara rezerve.

Noul album este cel mai experimental din cariera artistei finlandeze si marcheaza cel mai eficient despartirea de manierismele dobandite in Nightwish.

„Victim of Ritual” da startul discului intr-o nota de pop-rock simfonic, cu o compozitie sofisticata, cu multe elemente de surpriza. „500 Letters” are aceeasi melodicitate clasica, afisand niste chitare minimaliste, dar puternice. Vocea Tarjei este atat de linistita si de in elementul ei incat efectiv te vrajeste.

„Lucid Dreamer” are in mod clar potential de single si aminteste – la nivel de feeling – de cantecul de pe coloana sonora a filmului animat „Anastasia” – „Once Upon A December”. Finalul piesei este un Maelstrom tulburator de soapte, glasuri de copii si zgomote bizare de fond.

„Never Enough” este in spiritul pieselor de pe discurile precedente, cu un inceput foarte agresiv, contrastand cu strofa si refrenul, care sunt extrase din traditia heavy-metal-ului mai vechi. „Mystique Voyage” debuteaza cu Tarja recitand un intro al cantecului care starneste fiori pe sira spinarii. Glasul artistei are neindoielnic ceva magic.

„Darkness”, cover-ul dupa Peter Gabriel, reuseste sa scoata ceva cu totul inedit din compozitia muzicianului si reprezinta una dintre cele mai interesante piese de pe album. Tarja intra in vibe-ul ei Tool meets „Lullaby” de la The Cure, plus niste Dream Theater.

„Deliverance” incepe cu un segment bogat in instrumente cu coarde. Aceasta piesa este in stilul tipic Tarja si ar putea face parte de pe oricare dintre discurile precedente. „Neverlight” intervine cu niste distorsiuni mai agresive pentru a rupe putin ritmul delicat creat de „Deliverance”. Refrenul acestei piese este printre cele mai catchy de pe disc.

„Until Silence” este atmosferica, melancolica si narativa, la fel ca glasul Tarjei, care straluceste in aceasta bucata. „Medusa”, un cantec in colaborare cu Justin Furstenfeld de la Blue October, scoate in evidenta laturi neasteptate, atat ale Tarjei cat si ale lui Furstenfeld, cunoscut pentru predilectia sa pentru genul alternative rock.

Muzicianul dezvaluie o „narativitate” metal a glasului sau, pe care multi fani nu se asteptau sa o auda vreodata. Stilul chiar i se potriveste artistului, care ar trebui sa utilizeze mai des acest „idiom”.

„Colours In The Dark” este un album bun, cu o productie reusita, care pune accentul pe vocea Tarjei si mai putin pe orchestratie. Melodiile sunt frumoase, complexe si atragatoare, inscriindu-se intr-o zona a rockului simfonic comercial. Nu se intampla ceva cu adevarat „exceptional” pe acest album, dar el merita ascultat atat de fanii vechi ai Tarjei, cat si de fanii rockului/metalului simfonic.

Tracklist:
1. „Victim of Ritual”
2. „500 Letters”
3. „Lucid Dreamer”
4. „Never Enough”
5. „Mystique Voyage”
6. „Darkness” (cover)
7. „Deliverance”
8. „Neverlight”
9. „Until Silence”
10. „Medusa (feat. Justin Furstenfeld)”

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*