The Foreshadowing – Doom cu parfum de Italia

165 vizualizări

  Un grup nou format din muzicieni vechi porneste pe calea reimprospatarii genului doom-metal, cu un parfum de muzicalitate italiana. The Foreshadowing este deja la cel de-al doilea album, dar trupa incepe sa fie cunoscuta la nivel mondial. Am incercat sa fim in avangarda presei metal si sa atragem atentia asupra unor nume noi cu potential. Iar „Oionos”, cea mai recenta realizare a italienilor, e fara indoiala unul dintre albumele cele mai interesante ale lui 2010. Pentru a afla mai multe din universul The Foreshadowing, am stat de vorba cu Francesco Sosto (clape, backing vocals).

„Nu-i usor sa gasesti oameni care sa stie sa cante”

  Sa incepem cu o intrebare legata de evolutia voastra muzicala: sunteti cunoscuti din trupe cu totul diferite de The Foreshadowing, incepand cu eclecticul Klimt 1918, experimental si cu influente post-rock si ajungand la trupa glam Dope Stars Inc. Cum ati ajuns la acest doom-metal pe care il compuneti si il cantati azi im The Foreshadowing?

The Foreshadowing - Doom cu parfum de Italia
The Foreshadowing

  Suntem cu totii fanii unor trupe de doom si doom gotic, in special chitaristul nostru Alessandro Pace, care demult viseaza sa faca o trupa de doom metal gotic. Aceasta a fost prima noastra intentie, la sfarsitul anilor ’90, dar dintr-un motiv sau altul nu am putut gasi oameni care sa ni se alature. De aceea ne-am hotarat sa trecem prin alte experiente cu alte trupe in asteptarea momentului potrivit pentru a infiinta o trupa de doom metal gotic.
  Stiu ca proiectul The Foreshadowing e vechi, dar ati pornit la drum cu adevarat in 2005-2006. Ce v-a facut sa va hotarati ca a sosit momentul potrivit?
  La inceput din trupa faceau parte Alessandro, Andrea Chiodetti, celalalt chitarist al trupei si eu. Apoi, cand Andrea ne-a pus sa ascultam la o parte din vechiul lui material rearanjat pe un demo brut, am simtit din nou impulsul sa reactivam vechiul proiect. Ne-am intalnit acasa si am lucrat din greu pe materialul pe care il aveam la dispozitie, dand nastere celor zece piese care au format dupa putin timp albumul nostrum de debut, “Days of Nothing”. Singura problema, cea mai importanta, a fost sa gasim alti membri care sa ni se alature. Andrea il cunostea pe Jonah Padella, cantau impreuna in trupa de black metal Grimness, iar Alex l-a rugat pe Davide Pesola, cu care impartasea experienta din sanul Klimt 1918, sa se implice si la The Foreshadowing. In cele din urma l-am gasit pe Marco Benevento si cercul s-a inchis.
  Este cunoscut faptul ca italienii au un simt deosebit al melodiei. Am fost la un festival la Bologna si oamenii cantau chiar si impreuna cu Morbid Angel, un lucru pe care nu ti-l poti inchipui in alta parte. Patrimoniul vostru national si muzicalitatea italiana joaca vreun rol in muzica pe care o compuneti?
  Daca cineva vrea sa faca o comparatie intre trupele britanice si scandinave de doom metal si noi, i-as spune ca The Foreshadowing are acea muzicalitate si acel simt al melodiei tipice muzicii traditionale mediteranene si italiene, o trasatura pe care incercam sa o imbinam cu cele clasice ale metalului doom si gotic. Cred ca in viitor avem de gand sa evoluam musical in mod natural, dar in orice caz nu vrem sa ne pierdem muzicalitatea si simtul melodiei, vrem sa pastram aceste aspecte de-a lungul intregii noastre existente.  
  Cum l-ati gasit pe Marco Benevento? Cautati un bariton sau pur si simplu l-ati auzit si ati spus “asta e”?
  Davide Pesola ni l-a recomandat pe Marco Benevento. Erau prieteni apropiati, iar Davide ne-a vorbit mult despre talentul lui Marco, asa ca am aranjat o auditie cu el. I-am dat sa asculte cate ceva din ce inregistrasem si cand a inceput sa cante nu am avut nicio indoiala ca el era solistul vocal pe care il cautam. Cautam un bariton si simteam ca ar putea fi o problema, pentru ca nu-i usor nici macar sa gasesti oameni care sa stie sa cante, cu atat mai putin o voce de bariton. Cu toate acestea trebuie sa recunosc ca am fost foarte norocosi pentru ca el a fost al doilea pe care l-am audiat.

“Muzica este plina de emotii, intunecata, deznadajduita… ca lumea in care traim”


  Gasesc vocea lui foarte interesanta si profunda, l-as compara cu un Peter Steele mai melodios. Ce parere ai?  
  Da, comparatia ar putea fi potrivita din anumite puncte de vedere. Sunt de parere ca stilul lui Peter Steele e agresiv si sensual si sunt de accord cant spui ca Marco are un timbru interesant si profound, dar, una peste alta, amandoi pot crea stari extraordinare cand canta.

The Foreshadowing - Doom cu parfum de Italia
The Foreshadowing

  Desi, pentru a descrie The Foreshadowing presa foloseste termenii “doom” si “gotic”, cred ca trupa este destul de originala. Deci, renuntand la categorii, cum i-ai descrie muzica voastra cuiva care n-a ascultat-o inca?
  In general nu ne place sa ne etichetam muzica, chiar daca mie personal mi se pare curios modul in care voi, jurnalistii, si publicul o faceti. Unii dintre voi nu au vorbit doar despre doom gotic, am auzit pe undeva dark-doom sau chiar si progresiv in unele momente. In general este adevarat ca influentele noastre principale sunt trupe de doom metal gotic, darn e inspiram si din alte genuri, chiar si din muzica clasica, ambient sau trupe ca The Swans, care sunt foarte diferite de metal. Pentru noi muzica noastra e plina de emotii, intunecata si deznadajduita, pentru ca exact asa este lumea in care traim si atmosfera pe care vrem sa o ilustram.
  Care sunt influentele tale muzicale si care sunt ale trupei? Care sunt trasaturile ce definesc The Foreshadowing?
  Mai ales pentru noul nostrum album, “Oionos”, i-as cit ape Neurosis, My Dying Bride, The Swans. Cat despre trasaturile noastre, raspunsul este acelasi ca la intrebarea anterioara.
  Sa trecem la noul album. In primul rand, ce inseamna numele, “Oionos”?

The Foreshadowing - Doom cu parfum de Italia
Oionos – CD

  Oionos inseamna “pasare de prada”, dar si “pasare prevestitoare”. Era numele vulturilor pe care vechii greci ii urmareau pentru a prezice viitorul.
  Versurile sunt destul de ermetice si intelesul unora dintre ele e greu de deslusit. Care sunt subiectele generale despre care scrieti?
  Principalul concept de pe “Oionos”, ca si pe “Days of Nothing”, este Apocalipsa. De aceea il socotim al doilea capitol al apocalipsei noastre. Ca si in cazul primului album am incercat sa gasim un fir comun pentru piese, dar in acelasi timp ne ocupam de lucruri din viata noastra particulara legate direct de principalul subiect al albumului.

“…etapa finala la care a ajuns omenirea: autodistrugerea”

  Cine sunt acei “Outsiders” si care este legatura lor cu A Doua Venire a lui Iisus, mentionata in introducerea piesei?
  Noi suntem strainii (outsiders) sau, mai bine zis, strainii sunt si cei izolati de independenta si prostia celor care au puterea, dar care nu renunta la lupta si la speranta intr-un viitor mai bun. Mentionarea Celei de a Doua Veniri a lui Iisus, care pare sa nu aiba legatura cu versurile piesei, face referire la principalul concept al albumului, adica apocalipsa.
  Sunteti influentati de gandirea religioasa? Ce parere aveti despre ea?
  Din cand in cand se intampla sa primim scrisori de la fani care ne intreaba care este pozitia noastra privind chestiunile religioase. De mai multe ori cate unul ne-a interpretat gresit mesajul, crezand ca faptul ca discutam despre apocalipsa vine din aceea ca suntem o trupa crestina. Este absolut fals. Vrem sa lamurim ca nu suntem nici trupa crestina, nici trupa religioasa, nu avem nimic de-a face cu acest lucru si credem ca daca religia nu ar avea motive sa existe probabil ar fi mai putine razboaie, mai putina intoleranta, mai putin provincialism. Sunt constient de faptul ca religia are marea putere de a corupe mintile oamenilor, ca si mass media.
  Una dintre piese se numeste “Revelation 3:11. Are vreo legatura cu fragmentul biblic: “Vin curand; tine ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta”? Si care este legatura cu avatarul lui Vishnu din Bhagavad Gita, cand spune: “Am devenit moarte”?
  Da, este luat din Cartea Apocalipsei si il folosim pentru impactul puternic si evocator pe care il are asupra muzicii. Pune in evidenta perfect spiritul piesei. Citatul din Bhagavad Gita este foarte dramatic si rezuma etapa finala la care a ajuns omenirea moderna: autodistrugerea. 

“Industria muzicala pare sa investeasca mai degraba in reuniri inutile si triste ale unor glorii ale trecutului”

  Muzica The Foreshadowing este melodioasa, frumoasa, dar trista. Exista speranta in spatele acestei tristeti?
  In lumea noastra imaginara nu exista sperante, pentru ca omenirea a facut greseli si a urmat cai rele la care s-a intors mereu. Sigur ca muzica noastra oglindeste vremurile prezente si simte in adancime efectele crizei prin care trece societatea noastra, dar viziunea noastra asupra vietii merge dincolo de prezent. Totdeauna au existat razboaie, tortúri, violuri si ucideri de-a lungul secolelor, de aceea daca exista undeva o speranta aceasta nu e de gasit in lumea noastra, pentru ca asa merge ea.
  Ca tot vorbim despre tristete, ingrijorare si speranta, ati ales piesa lui Sting, “Russians” – un cantec al tristetii si al sperantei – si l-ati preluat. De ce ati ales aceasta piesa si exista lucruri comune intre Sting si The Foreshadowing?
  Aceasta alegere vine din faptul ca “Russians” are o atmosfera foarte apropiata de “Oionos”: teama si presimtirea unui holocaust atomic imminent – in Razboiul Rece dintre URSS si SUA. Iar in zilele noastre, din cauza unor tari care sustin in continuare ca detin arsenale de arme nucleare sau care dezvolta acest tip de tehnologie, subiectul este dramatic de actual.
  Stiu ca ati lucrat cu Seth Siro Anton pentru coperta. Este intr-adevar una deosebita, departe de cliseele tipice. Ce semnifica si cum se leaga de conceptul de pe “Oionos”?  
  Am vrut sa-i sugeram cateva idei despre cum ar trebui sa arate coperta, dar in cele din urma am preferat sa nu ne amestecam in munca lui Seth. Stiu cat de gelos e un artist in legatura cu arta sa, iar acest lucru e corect in cele din urma, probabil in locul lui am fi la fel. Cred ca imaginea batranului ar putea fi strans legata de cea a celuilalt batran stand intr-o postura ciudata de pe coperta “Days of Nothing”. In ochii batranului vad un avertisment privind apocalipsa ce va veni sau, mai degraba decat un avertisment, o prefigurare (foreshadowing)…  
  Ce planuri aveti? Turnee? Piese noi? hat are your plans?

The Foreshadowing - Doom cu parfum de Italia
The Foreshadowing

  In momentul de fata compunem material nou pentru urmatorul nostrum album si incercam sa aranjam un turneu. Dar este foarte, foarte greu pentru noi, pentru ca suntem inca o trupa mica si trebuie sa crestem. In plus, vremurile s-au schimbat, iar industria muzicala pare sa investeasca mai degraba in reuniri inutile si triste ale unor glorii ale trecutului decat sa parieze pe trupe noi. Cu toate acestea, am participat la un festival important si de curand Davide Pesola a fost inlocuit de un nou basist, Francesco Giulianelli. A dovedit ca are o personalitate puternica pe scena la concertul nostrum de la festivalul Summer Breeze si este important ca debutul lui cu The Foreshadowing a avut loc la unul dintre cele mai importante festivaluri metal din lume. Dupa sosirea lui, trupa a devenit mai unita din punct de vedere muzical si uman.
  Va doresc toate cele bune si abia astept sa va vad in concert.
  Multumesc mult, omule.

  (Paul „Slayer” Grigoriu)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*