Wacken Open Air (W:O:A) / 31.07-03.08.2019, Wacken

1.040 vizualizări

Wacken 2019, sau file dintr-o poveste

Dacă îți place muzica metal trebuie neapărat să ajungi măcar o dată în viață la Wacken Open Air din Germania, iar dacă ești artist, să cânți pe una din scenele acestui festival este precum un campionat mondial pentru o echipă de fotbal.
Se spune că Wacken Open Air (W:O:A) e precum Mecca pentru unii credincioși.
În cele ce urmează nu am să prezint o cronică de concert (în adevăratul sens al cuvântului), ci mai degrabă va fi o imagine de ansamblu a acestui festival.

Ediția 2019 a Wacken Open Air a avut loc în perioada 01 – 03 august, însă „ostilitățile” au început încă din data de 31 iulie, când au fost invitate foarte multe formații, printre care și DIRTY SHIRT, să susțină recitaluri pe cele 6 scene (din totalul de 9). Practic 31 iulie este ziua în care publicul își face încălzirea.

Am avut șansa ca anul acesta să fiu la W:O:A în calitate de manager al formației DIRTY SHIRT – singura trupă din România prezentă acolo – și să văd ce se întâmplă în spatele scenei, în zona VIP, zona de backstage artiști etc.

Am ajuns la Hamburg după ce am trecut prin mari emoții din cauza incompetenților de la Blue Air. Pe scurt, aceștia au emis mai multe bilete decât capacitatea aeronavei, așa că a trebuit să aștept (sunt norocos) ca cineva din cei care au cumpărat bilet să renunțe la zbor. Stau acum și mă întreb ce se întâmpla dacă nu renunța nimeni la zbor… Fuck You Blue Air!
…să ne întoarcem la lucruri mai plăcute. Cei care doresc să ajungă în viitor la W:O:A trebuie să știe că din Hamburg spre Wacken (localitatea unde se ține acest festival) sunt numeroase curse, dar se poate ajunge și cu trenul până în Itzehoe (drum de aproximativ o oră), după care sunt disponibile autobuzele puse la dispoziție de către organizatori.

Am ajuns la Itzehoe pe la miezul nopții, împreună cu fotograful trupei, de unde am fost preluați cu o mașină de cei din Dirty Shirt și duși direct în zona de camping VIP. Campingul VIP este o zonă destul de mare unde au acces formațiile și invitații acestora. Este foarte important să amintesc că fiecare membru al unei formații are dreptul la un invitat însă acesta trebuie să plătească 30 euro, bani ce ajung la Fundația Wacken și cu care sunt sprijinite formațiile tinere. Este prima mare diferență între un festival care se respectă și evenimentele din țara noastră unde trupele vin la acces cu o listă lungăăă de invitați.
Zona de camping VIP este dotată cu dușuri (apă caldă non stop!) și prize, însă am văzut că unii și-au adus chiar și piscine gonflabile, mese pentru masaj și alte nebunii.
Transportul între campingul VIP și zona de concert a fost asigurat de către organizatori, gratuit, prin câteva autobuze care au circulat non stop – fără întrerupere. La zona VIP de concert participanții dispuneau de la fotolii, baruri, zonă de mâncare până la ecrane pe care puteai viziona concertele de la scena principală. Față de zona de concert, aici toate produsele se puteau achiziționa numai cu un card special. O zonă foarte aerisită, curată, în care puteai să îți tragi sufletul după ce dădeai câteva ture pe la scenele din concert.

Zona artiștilor era una exclusivistă unde nu aveau voie decât artiștii din ziua respectivă și echipa tehnică, dotată cu cabine individuale pentru fiecare trupă, zona de masaj (gratuit) pentru trupe, zona pentru interviuri, frigidere pline de băuturi, dulciuri, etc. Aproape fiecare produs, inclusiv bețișorul de amestecat zahărul în cafea, atât în această zonă cât și în cea de festival, purta marca W:O:A.
În zona dintre festival și camping s-a construit un Kaufland imens și bine aprovizionat atât cu alimente cât și cu toate produsele de care ai nevoie în caz de urgență (cizme, pelerine, scaune, etc)

 

Despre trupele din festival nu am să vă povestesc pentru că au fost multe, clar că nu aveai cum să le bifezi pe toate, trebuia să îți pregătești un program foarte bine pus la punct și până la urmă gusturile nu se discută. Totuși trebuie să punctez faptul că au fost trupe care au rupt. Meshuggah la capitolul tehnică, sunet, lumini. Bullet For My Valentine au avut un public peste așteptările mele (a fost full acolo). Opeth, cu un Mikael Åkerfeldt care știe să facă glume de bun gust pe spatele altor trupe, deși a cântat după Slayer, a strâns un public numeros. Slayer și-a luat la revedere de la publicul european printr-un show demențial. Parkway Drive, care au avut o intrare în scenă precum boxerii din Local Kombat, au fost la înălțime atât prin prestația pieselor cât și prin lumini, efecte pyro.


Și pentru că Dirty Shirt a fost singura formație din România participantă la acest festival am să mă opresc preț de câteva rânduri asupra lor… Trupa a fost invitată să susțină un recital pe scena Wackinger pe data de 31 iulie, la ora 14.00. La festival nu exista timp pentru probe, însă a avut la dispoziție o oră pentru line check (aranjat echipament, probe, pregătiri). În momentul în care trupa precedentă a terminat recitalul, absolut tot publicul a plecat din zona scenei. Da, zona a devenit absolut goală și, trebuie să recunosc că, am avut ceva emoții pentru că nu știam ce va urma. După prima jumătate de oră de probe s-au adunat la scenă primii români. Unii purtau tricouri Dirty Shirt, alții aveau steaguri. Pe unii chiar îi știam de la concertele din România. Am citit o bucurie pe fețele lor, bucuria faptului că sunt reprezentați în festival de o trupă metal. Nu mică mi-a fost mirarea să văd că la momentul startului recitalului în față erau deja aproximativ 600-800 persoane, însă finalul concertului s-a terminat în aplauzele a peste 8.000 de participanți. Da, peste 8.000 de persoane care au cântat, au dansat și au strigat la unison numele formației.


Recitalul s-a terminat la ora fixată, așa cum a fost programat. Nemții nu glumesc la capitolul punctualitate. Au avut montat pe scenă și un ceas pe care fiecare trupă trebuie să îl urmărească.
După recital, Dirty Shirt au fost așteptați de fani la zona de merch de lângă scenă, unde au făcut poze, au dat autografe și au stat la povești.

În zona festivalului au fost foarte multe baruri și tonete de unde puteai să îți cumperi (cash, nu cu cardul) absolut tot ce îți trece prin cap, de la băutură, mâncare (foarte diversificată), CD-uri, tricouri și stickere sau chiar prezervative.
S-a băut multă bere în timpul concertelor, asta datorită oamenilor ce aveau dozatoare în spate și se plimbau prin zona de concerte, s-a fumat iarbă prin public (eu nu sunt fumător, dar recunosc mirosul de la distanță), s-a făcut mult crowd surfing (aici m-am băgat și eu 😊). La Parkway Drive am asistat la un „fenomen” foarte distractiv: cei care făceau crowd surfing ajungeau pană în rândurile din față unde publicul din primele rânduri strigau (la unison) „zuruck” – în traducere liberă înseamnă „înapoi” -, așa că amatorii de crowd surfing erau întorși de unde au venit. Oamenii inventează tot felul de faze astfel încât să se distreze la maxim.

Au fost și avertismente de furtuna, atât noaptea cât și în timpul concertelor, fapt pentru care recitalul celor de la Eluveitie a fost întrerupt brusc, iar alte trupe (printre care si Evergrey) nu au mai reușit să urce pe scenă. După incidentele din anii precedenți, când la un alt festival celebru au murit câțiva participanți din cauza electrocutărilor, organizatorii nu au riscat nimic. La cea mai mică avertizare de ploaie, furtună și posibile descărcări electrice, au luat decizia să oprescă tot festivalul. DA, tot festivalul… inclusiv concertele de la corturi.

Ziua, dacă ai avut chef, ai putut vizita satul Wacken (foarte aproape de zona festivalului), pentru a achiziționa suveniruri, a bea o bere ieftină sau, să te întâlnești cu cei care promovează o altfel de biblie. Aceasta (disponibilă în mai multe limbi) s-a distribuit gratuit, așa că eu m-am ales cu câteva… 🙂


Noaptea, este o altă lume… rockeri și artiști (indiferent dacă se cunosc sau nu) leagă prietenii, golesc litri de băuturi, fac glume și cântă în detrimentul celor care nu știu cum să facă să ațipească și ei în corturi, măcar câteva ore.

Primele formații participante la W:O:A 2020 au fost anunțate înainte de recitalul Parkway Drive (recital pe care eu personal l-am urmărit din primul rând), în care pe lângă focuri și lumini au urcat pe scena Matt Heafy de la Trivium și cei de la Cemican (Mexic), costumați foarte exotic.

Festivalul s-a sfârșit cu un amplu foc de artificii, târziu în noapte, când foarte mulți erau deja pe la corturi, unii pregătindu-și bagajele și luându-și râmas bun de la acest superb festival.

În concluzie, participarea la W:O:A este o experiență pe care v-o recomand cu căldură, o experiență pe care trebuie să o trăiască fiecare rocker și pe care mi-aș dori să o trăiesc și în România. Până atunci nu îmi rămâne decât să vă urez Mult noROCK și chef de ROCK!


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*