Desi WITHIN TEMPTATION a declarat ca noul album „Hydra” va fi mult mai dur decat precedentele si ca va reprezenta o intoarcere la radacini, nu se poate spune ca formatia s-a tinut de promisiune.
Discul a fost lansat pe data de 31 ianuarie in Europa si este cel de-al saselea efort discografic al olandezilor. Materialul contine 10 piese nou-noute, intre care patru dintre acestea „gazduiesc” colaboratori cu muzicieni de renume ca Howard Jones (ex-Killswitch Engage), rapperul Xzibit, Tarja Turunen si David Pirner.
Promovat ca un album-revelatie, discul le-a ridicat semnificativ asteptarile fanilor si criticilor. Cu toate acestea, „Hydra” nu este nici pe departe o realizare atat de mareata. Materialul se remarca prin sonoritati excesiv de cosmetizate, o productie artificiala, compozitii repetitive si o orchestratie mult sub ceea ce poate oferi WT.
„Hydra”, in loc sa sune ca o creatie rock cu elemente experimentale preluate din zone ca electronica, pare un album pop remixat in asa fel incat sa aduca a rock.
„Let Us Burn”, prima piesa, deschide materialul intr-un mod previzibil, cu sonoritat tipice Within Temptation si cu un sound-wall copiat de pe ultimele lansari.
„Dangerous”, „And We Run” si „Paradise” sunt salvate doar de colaborarile cu Howard Jones, Xzibit, respectiv Tarja Turunen, desi „Dangerous” reuseste sa-l faca pana si pe imbatabilul Jones sa sune banal. Featuring-ul cu Xzibit starneste o reactie de genul: „we see what you did there”, urmata de consternare la auzul excesului de „motherfucker” intrebuintat de rapper intr-un cantec oarecum delicat, cu ambitii simfonice (caci doar atat a ramas din peretele de sunet intesat de insertii simfonice, specific WT…o ambitie).
Iar „Paradise”, promovat ca un cantec spargator de granite datorita colaborarii intre doua aparente rivale – Tarja si Sharon – nu se remarca prin absolut nimic, fiind o compozitie plata, si, din nou, copiata de pe albumele mai vechi ale grupului.
Daca ne gandim mai bine, „salvate” poate nu este cuvantul potrivit in aceaasta situatie. Mai potrivit ar fi sa spunem ca aceste featuring-uri fac melodiile interesante…oarecum aprioric, ceea ce il determina pe ascultator sa incerce macar sa plece urechea la piese.
Incepand cu „Edge of the World”, lucrurile se mai schimba. Bucata incepe ca o compozitie pop sensibila, in stilul Sarah McLachlan, dar introduce niste distorsiuni cu adancime spre final, care ii dau personalitate. „Silver Moonlight” se intoarce in timp in era „Pearls of Light” si ne aduce aminte ca, odinioara, Within Temptation nu se auto-copia si nu voia cu orice pret sa sparga topurile.
„Covered By Roses” are o linie melodica foarte catchy si sunetul cel mai bun dintre toate piesele de pe disc. „Dog Days” prezinta un sound vintage, cu clape si riff-uri preluate direct din anii 80. „Tell Me Why” aduce putin a Evanescence si desfasoara un riffage foarte placut.
La capitolul versuri, lucrurile nu s-au schimbat. Within Temptation abordeaza aceleasi teme ca de obicei, dar se bazeaza mai mult pe melodicitatea cuvintelor decat pe semnificatia acestora, ceea ce este de inteles, dar, in acelasi timp, rapeste din profunzimea compozitiilor.
In concluzie, „Hydra”, desi nu este un album „prost” in sensul standard al cuvantului, este un material mult sub ceea ce poate oferi o formatie ca Within Temptation. Este ca si cum din aceasta trupa nu ar fi ramas decat „matrita”, restul fiind umplut cu elemente usurele, astfel incat sa nu ingreuneze o structura deja subreda.
Daca vreti un disc facil, consumabil, melodios si care nu ridica prea multe probleme, puteti opta pentru „Hydra”, dar daca aveati asteptari de la acest material, veti fi dezamagiti.
Lasă un comentariu