2016 a marcat lansarea celui de al patrulea material discografic al celor de la Be’lakor, via Napalm Records, și primul album înregistrat alături de Elliott Sansom, cel care l-a înlocuit pe Jimmy Vanden Broeck la tobe. Formația a reușit ca și prin acest material discografic, să creeze o formulă uimitoare de aranjare a elementelor principale ce alcătuiesc melodic death metal-ul de astăzi, astfel încât fiecare compoziție nouă în parte a putut să evoce influențe și din alte sub-genuri importante din zilele noastre: vorbesc de progressive metal, doom metal (în special), sau post-metal (pe alocuri). În ciuda faptului că în celelalte materiale discografice Be’lakor a fost asemănată de nenumărate ori cu Opeth, Insomnium sau Amon Amarth, odată cu „Vessels”, formația a reușit să se distanțeze parțial de la aceste nedorite legături (vocea solistului George Kosmas este cea care încă trădează, fără vreo intenție anume).
Cred că sentimentul cel mai important pe care ți-l inspiră „Vessels” este naturaleța pură cu care se prezintă în fața ascultătorilor. Deși piesele durează considerabil de mult (între șase și unsprezece minute), dinamismul este elementul cheie care salvează albumul de la lehamite. Există atât de multe riff-uri și momente epice în acest disc încât îmi este greu să aleg o melodie preferată. Este greu de spus cum de Be’lakor a reușit să compună niște piese atât de formidabile ca structură și feeling: „The Smoke Of Many Fires” este un punct de rezistență pentru aceast album, fiind alterată de momente atmosferice de chitară acustică, urmate de niște riff-uri umplute de diversitate, ce capătă spre final o grație nostalgică, plină de creativitate. „Roots To Sever”, o altă piesă superbă a acestui disc, începe printr-un pasaj de pian, urmat de un moment ce îmi aduce aminte de compozițiile H.I.M, ca apoi să se înece complet într-un amalgam de sonorități melodice, dominate de vocea harsh a lui Kosmas. Exemplul final pe care îl voi prezenta este piesa „Whelm”, cea este mult mai întunecată, mult mai lentă, apropiindu-se de valențele trasate de doom metal-ul de astăzi: are o atmosferă emoționantă și zdrobitoare, fiind acaparată de lentoarea riff-urilor și a armoniilor incandescente.
În final, după ce am scris aceste rânduri, nu pot spune dacă sunt în continuare convins că aș dori să văd această formație live din nou. Totuși, „Vessels” este un album mult prea bun să nu îl ascult live. Au mai existat cazuri de trupe care mi s-au părut mult mai expresive într-un club, decât într-un concert outdoor și viceversa. Poate așa, mă voi trezi și eu din pasa imaginară de a nu da atenție completă acestor australieni. Dar cine știe?
Lasă un comentariu