Moartea unui comis voiajor (partea a-III-a): Anii ‘70

878 vizualizări

Articol realizat de Costi Drăgici
(A II-a parte a articolului poate fi citită aici: Moartea unui comis voiajor (partea a II-a): Rockul și mișcarea Flower Power)

Partea a II-a: Anii ‘70

Războiul din Vietnam ia sfârșit și odată cu el curentul Flower Power. Hippies nu mai sunt la modă, apar rockerii cu geaci din piele și bocanci în picioare.
Grupuri ca Pink Floyd, Uriah Heep, Black Sabath, Deep Purple, Led Zeppelin ajung la apogeul musical în timp ce altele, ca Beatles sau Creedence Clearwater Revival, se dizolvă, mâncate de ambițiile din interior.
Sunt anii de avânt ai rockului.

James Douglas „Jim” Morrison

jim-morisson-1


Crescut de o familie din armată, Jim Morrison și-a petrecut o mare parte din timp mutându-se cu familia dintr-o școală într-alta. 
Odată încheiate studiile de la Colegiul de Arte Plastice, UCLA  în 1965, Morrison alături de Ray Manzarek, John Densmore și Robby Krieger formează THE DOORS.

Stilul său de viață alături de formație a devenit tot mai puternic influențat de alcool și droguri. Imprevizibil după felul în care se manifesta pe scenă dar și în afara ei, Morrison a fost primul rocker arestat în timpul unui concert dar în New Haven.

Invitați la Woodstock, Doors declină invitația pentru că ar fi „de clasă inferioară festivalului de le Monterey„; după alte surse Morrison se temea de un asasinat. Concertele The Doors conduceau la scene de violență între poliție și fani. În 1969, la un concert din Miami, Morrison se dezbracă, publicul urmându-i exemplul. Ulterior, Manzarek descrie scena drept „o halucinație religioasă” în masă. Condamnat pentru exhibiţionism, Morrison a murit înainte de a se judeca cazului.

În 1971 Morrison pleacă la Paris alături de iubita sa, Pamela Courson, pentru a se dedica poeziei. Starea de sănătate a lui Morrison care devine dependent de alcool se deteriorează cu mare rapiditate, iar în dimineaţa de 3 iulie este descoperit mort în cadă, în apartamentul său parizian. S-a tras concluzia că a murit din cauza unui atac de cord, deși a fost dezvăluit mai târziu că nu i-a fost efectuată nici o autopsie.

Cântăreţul de 27 ani a fost înmormântat în cimitirul Père-Lachaise acolo unde este îngropat, printre multe alte celebrităţi, și Geoge Enescu. Mormântul lui este unul dintre cele mai vizitate din celebrul cimitir parizian. Caietele cu poezii încă nepublicate se vând la casele de licitație cu sute de mii de dolari.

Lynyrd Skynyrd (pronunțat /ˌlɛnərd ˈskɪnərd)

lynyrd-skynlird

Formație americană de rock care dă mari bătăi de cap la pronunțare, LYNYRD SKYNRYD, este cunoscută pentru promovarea, alături de Allman Brother, Mountain, Blackfoot, The Outlaws sau ZZ Top a SouthernRockului anilor ‘70. Formată inițial în 1964 în Jacksonville, Florida, trupa a folosit diverse nume, ca în 1969 să devină Lynyrd Skynyrd. Au atras recunoașterea la nivel mondial mai ales pentru concertele lor. Piese ca „Sweet Home Alabama” și „Free Bird” le regăsești în toate topurile de SouthernRock. În culmea succesului trei membri din trupă au murit într-un accident de avion în 1977, punând capăt brusc grupului.

După un concert în Greenville, Carolina de Sud, pe 20 octombrie 1977, trupa a urcat la bordul unui charter pentru a merge la Baton Rouge, Louisiana unde erau invitați. Din cauza unei defecțiuni la motor avionul rămas fără combustibil s-a prăbușit într-o zonă puternic împădurită. Liderul și vocalistul formației Ronnie Van Zant împreună cu Steve și Cassie Gaines au murit pe loc; ceilalți membri ai trupei (Collins, Rossington, Wilkeson, Powell, Pyle, și Hawkins) au suferit leziuni grave.

De abia în 1985, cei cinci membri care au scăpat din accident, împreună cu chitaristul Ed King care părăsise trupa cu doi ani înainte de accident, au refăcut Lynyrd Skynyrd.

Keith John Moon

keith-moon-1

Moon a fost bateristul trupei WHO, una din formațiile emblematice ale curentului rock. Se alătură în 1964 și a fost prezent pe toate albumele și single-urile grupului de la debutul cu „My Generation” (1965) până la „Who Are You” (1978), album lansat cu două săptămâni înainte de moartea sa.

Moon și-a făcut renume prin stilul său exuberant de a bate la tobe dar și prin viața dezordonată și distructivă, de unde și porecla „Moon The Loon„. Felul de a bate de tobe a fost considerat unic de către colegii lui de trupă, deși, uneori, era neconvențional și frustrant. A avut tendința de a bate mai rapid sau mai lent în funcție de starea lui de spirit. „El bătea în zig-zag mișcându-și brațele în față ca un schior„. Daltrey a spus că „aranja instinctiv tobele în locuri în care alți bateriști nu ar fi crezut că pot fi puse.”

Prin anul 1970, Moon a început să se ajute suplimentar de timpane, gonguri și cinele. În a doua parte a 1978, din cauza dependenței de alcool, Moon a început să aibe dificultăți de a mai bate la tobe, drept care ia clomethiazole, un medicament utilizat la prevenirea și tratarea simtomelor acute de sevraj alcoholic.

Pe 6 septembrie, după o seară petrecută cu Paul și Linda McCartney, Moon și prietena lui Annette Walter au revenit la apartamentul lor din Londra. Moon a luat 32 de tablete de clomethiazole și s-a dus la culcare. A doua zi, Annette Walter îl găsește mort.

Moon a fost incinerat pe 13 septembrie 1978 iar cenușa sa a fost împrăștiată în Gardens of Remembrance. Revista Rolling Stone l-a clasat în „100 Greatest Drummers” pe primul loc.

Urmează partea a IV-a.

Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*