Vița de Vie – „Șase (+)” / nota: 10

1.301 vizualizări

Îmi amintesc faptul că acum ceva timp Adrian Despot, liderul formației VIȚA DE VIE, declara că preferă să lucreze într-un interval mai lung de timp pentru a pregăti un material nou, în loc să lanseze mai multe discuri, care riscau să devină ulterior slab realizate. Afirmația s-a confirmat în cele din urmă și am fost nevoiți să așteptăm șase ani pentru un album nou („Fetish” a fost lansat în 2010). Nu am luat aici în considerare și albumul „Acustic”, apărut pe piață în 2013, care a conținut variante reinterpretate ale unor piese din repertoriul mai vechi al formației. Există un sentiment apăsător și molcom pe care orice ascultător avid al unei anumite trupe și-l încheagă în subconștient (cum sunt eu în cazul de față, de exemplu), ce așteaptă la nesfârșit un produs nou din partea muzicienilor preferați. În schimb, am ajuns să conștientizez că dacă stau mai mult să aștept lansarea unui album, cu atât îmi crește încrederea că acesta se va concretiza într-un rezultat mai bun decât mi l-aș putea imagina inițial. Vița de Vie a folosit astfel această rețetă și a reușit să „gătească” un material discografic incredibil, intitulat „Șase (+)”.

În primul rând, din punct de vedere organizatoric, aș putea să afirm că „Șase (+)” a beneficiat de cea mai bună campanie de promovare până la acest moment de la noi din țară. În urma parteneriatului cu Universal Music Romania, trupa Vița de Vie, care s-a metamorfozat într-un brand în ultimii ani, s-a apropiat mult mai mult de fanii săi prin intermediul Internetului, renunțând aproape complet la promo-urile de la televizor sau radio, dar chiar și cele venite din partea presei scrise. Să nu uităm că „Fetish” și „Acustic” au fost vândute prin intermediul unei gazete sportive, însă nu zic că acest lucru a avut un aspect negativ, el având avantaje și dezavantaje proprii. În schimb, această apropiere intensă de elementele virtuale au conturat o conștientizare mult mai înverșunată din partea fanilor: platforma online prin care te puteai abona la newsletter a oferit șansa celor înscriși să asculte primii piesele de pe album, să urmărească în exclusivitate videoclipurile realizate, dar și să participe la realizarea albumului (piesa „Somn Ușor” fiind compusă în colaborare cu doi fani, de pildă).

Mai mult decât atât, cinci dintre cele șase piese de pe „Șase (+)” au fost publicate pe Internet la intervale diferite de timp, de obicei la finalul fiecărei luni, de la începutul acestui an până în prezent. Rațiunea din spatele acestui plan a fost aceea că Vița de Vie va lansa și partea a doua a acestui disc în primăvara anului viitor, respectând aspectele organizatorice evidențiate mai sus. În ciuda faptului că numărul mic de melodii conferă acestui material o aură de EP, acest lucru nu îl văd ca un minus, ci ca un plus, căci am putut să ne familiarizăm mult mai ușor cu fiecare piesă în parte, în intervale diferite de timp. Tot un detaliu, destul de important după părerea mea, este acela că acesta este primul material discografic la care a participat componistic clăparul Mihai Ardelean, cel care l-a înlocuit pe Sorin Dănescu după plecarea sa din formație în 2012, astfel încât în piesele de pe „Șase (+)”  se pot simți diferite abordări mult mai detaliate și accentuate.

În al doilea rând, din punct de vedere muzical, „Șase (+)” este albumul cel mai matur al formației. Are de toate: concept, texte, misticism. Din punctul meu de vedere, acesta este cel mai bun material al formației, deși ne-a fost prezentată doar jumătate din întregul ansamblu (în avans, merg pe prezumția că și partea a doua va fi la același nivel, și de ce nu, poate chiar mai sus). Acum, fanii formației pot susține că „Fenomental” a fost mai bun sau „Doi” este mai complex, și implicit, mai reușit. Poate chiar și „Egon” sau „Fetish”. Însă, rămân axat pe această părere curajoasă: „Șase (+)” este cel mai bun material discografic al trupei de până acum datorită, în mare, profunzimii stilistice aparte și a transpunerii perfecte de coloristică sentimentală. Astfel, melodiile nu seamănă foarte mult între ele, un lucru pe care îl stimez într-un mod deosebit, fiind de altfel un album complex din această perspectivă. „Inimi surde” este prima piesă de pe album, debutând cu un intro asamblat pe un riff direct și dur. Mica creație domină prin vocea carismatică și emblematică a lui Despot, ce ronțăie în centrul imaginar al energiei generate de atmosfera înălțătoare a instrumentalului, în special cel de la final, care debutează cu notele de clapă, transformate apoi într-o odă lină cântată de un public imaginar. Sentimentele contradictorii continuă să fie așternute într-un stil bacovian aparte în „Metaforă de toamnă (Până în zori)”: conturul se asamblează de la sine în această călătorie inițiatică a sufletului, însă pre-chorusul este punctul culminant al acestei piese, încât îți rămâne imprimat în conștient datorită tonalității triste și așezate. „Somn Ușor” este realizată în colaborare cu doi tineri fani, Dan Stănescu și Alex Teodorescu, care au participat la un concurs organizat de formație, astfel încât au ajuns să participe la această creație. „Fiarele” (metaforă a angoasei dureroase prin care orice suflet trece la un moment dat în viață) reprezintă subiectul principal al piesei. Cele două strofe cântate de cei doi soliști sunt construite pe o linie de bas, acoperită pe refren de pasajele sobre de chitară.

Ambițiile frânte și depresive sunt reparate în cea de a doua jumătate a albumului, prin următoarele trei piese: „Luna și noi”, „Pe plajă-n Vamă la 5” și „Hai încearcă”. Prima, realizată în colaborare cu fetele de la Blue Noise, a devenit coloana sonoră a filmului „Ziua când am dat de aripi”, în regia lui Dan Iliuță. Melodic, suntem puși în fața unei balade acustice, care treptat, din minut în minut, crește în intensitate printr-o vagă și simplă dublare de tempo, iar la final ne confruntăm cu un chorus blând, dominat de vocile feminine, care emană mici sonorități tradiționale. A doua melodie, care este clar preferata mea de pe acest material, are în spate o poveste specială: „Liniștea se așternuse peste Vama, iar noi am pornit, pe jos, înspre hotel. Pe plajă am auzit o chitară. Era un grup de copii strânși în cerc, în jurul unui foc, care cântau lângă mare. Ne-am oprit şi ne-am așezat lângă ei, am început să cântăm împreună, am făcut apoi două tabere, fiecare cânta un cântec şi pasă chitară mai departe… Afară era lumina deja, dar nimeni nu se lasă dus acasă. A fost unul din acele momente când senzația de timp dispare şi este înlocuită cu o densă şi continuă stare de bine, de infinit. S-au vindecat multe răni în seară aia, cu o singură chitară”. Pe lângă această scurtă relatare sinceră, mi-e greu să descriu această mică capodoperă, căci consider că Vița de Vie s-a îmbogățit cu cea mai frumoasă baladă de la „Praf de Stele” până astăzi, posibil și cea mai ambițioasă. Videoclipul piesei este cel mai reprezentativ pentru sentimentele vizate, mai mult decât atât nu am ce spune. În final, „Hai încearcă” este realizată cu Cosmin Lupu de la Days Of Confusion, cu care formația a colaborat live în ultimii ani. Drept urmare, melodia este cea mai dură de pe acest album, dar și cea care împrumută cele mai multe influențe de pe vechile discuri Vița de Vie, precum „Fenomental” (chiar și unele externe, am experimentat un mic deja-vu în legătură cu albumul electronic al americanilor de la Korn): ne sunt puse în față cel mai ritmate și dansante riff-uri de pe acest album, însă și multe growl-uri, element rar întâlnit în repertoriul trupei.

La final, vreau să mărturisesc că analizând acest album pas cu pas, am realizat că beneficiez de o mică onoare: am crescut cu Vița de Vie și nu mi-am închipuit acum mulți ani că voi scrie astfel de rânduri „fenomentale” despre ei. Însă merită toate aprecierile pentru această jumătate de capodoperă, lansată la timpul perfect, în anotimpul sentimentelor deșarte și mohorâte. La acest moment, văd că pe event-ul oficial de diseară de pe Facebook pentru concertul de lansare de la Arenele Romane vor fi prezente peste o mie de persoane. Probabil acești oameni trăiesc o mică istorie și îmi este puțină ciudă că nu sunt acolo, însă voi fi prezent la cel din orașul în care trăiesc acum. Obligatoriu.

Tracklist:

1. Inimi surde
2. Metaforă de toamnă
3. Somn ușor (feat. Dan Stănescu & Alex Teodorescu)
4. Luna și noi (feat. Blue Noise)
5. Pe plajă-n Vamă la 5
6. Hai încearcă (feat. Cosmin Lupu)

Line-up:

Adrian Despot – voce, chitară, ukulele, bas
Sorin „Pupe” Tănase – tobe
Cezar Popescu – chitară, percuție
Adrian Ciuplea – bas, sound design
Mihai Ardelean – keys, sound design

images_VITADEVIE

1 Comment on Vița de Vie – „Șase (+)” / nota: 10

  1. O parere total opusa, pe care mi-o asum, este ca albumul ăsta e un pas inapoi față de Egon, Fetish si Acustic. Inimi surde si Metafora de toamna, desi suna bine, mi-au dat senzatia de ”reciclare” a unor piese mai vechi, insa mi se par mai putin inspirate ca versuri. Pe Plaja in Vama la 5 e draguta, dar nu mi se pare comparabila cu Praf de stele.

    Hai incearca imi da senzatia unei lipse de inspiratie, copiaza mult soundul albumului The Path of Totality de la Korn si nu imi transmite mai nimic.

    Somn usor e o piesa care ar fi putut fi foarte buna, din pacate mi se par usor nepotrivite vocile celor 2 castigatori ai Join the band (iar, dupa mine, mult prea editata vocea lui Alex Teodorescu).

    Mai ramane Luna si noi, unde nu am ce comenta, este o piesa de nota 10, clar cea mai buna de pe album.

    Nu pot sa zic ca e un album rău, dar, stiind toata discografia Vita de Vie pe de rost si vazand evolutia lor (exceptand Exxtra, care a fost mai slab decat Fenomental, mi se pare ca trupa a fost intr-o continua imbunatatire a calitatii compozitiilor), am fost usor dezamagit de Sase(+) si sper ca partea a 2-a albumului sa fie mai reușită.

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*