Ziua 1: ARTmania Festival 2019 – Dream Theater, Architects, Wardruna, Fjørt

585 vizualizări

Ediția din 2019 a festivalului ARTmania din Sibiu pe 26 iulie, în Piața Mare. Mersul cu trenul a făcut imposibilă intenția mea de a merge și la concertul din Piața Mică, unde de la 17:00 la 18:00, băieții din Am Fost La Munte Și Mi-a Plăcut probabil au făcut ravagii în ciuda căldurii, dar… asta e, am prins Coma următoarea zi.

În prima zi, zona festivalului a fost destul de populată încă de la open doors, partea din fața scenei fiind deja ocupată – ce-i drept, era jumătatea de festival cu umbră pe la șapte fără ceva și toată lumea care n-a prins locuri la masă sau pe fotoliile din mijloc, s-a plantat acolo.

Cu o bere rece și un telefon de plastilină (din nou, îmi pare rău pentru calitatea audio a live-urilor de pe Facebook) în mână, am așteptat prima formație. Germanii din FJØRT au deschis seara cu un post-hardcore destul de ok. Atmosfera a fost puțin monotonă, probabil din cauză că încă strălucea soarele și mulți nu îi știau pe băieți, fiind înlocuitori pentru Myrkur, care a decis să pună sarcina pe primul loc și să se asigure că copilul e bine, astfel anulând o serie de concerte, printre care și cel din cadrul ARTmania Festival. În ciuda publicului puțin sceptic și a căldurii, Fjørt au fost foarte energici pe scenă și au pus câțiva oameni în mișcare.

Seara continuă cu una dintre cele mai așteptate formații: WARDRUNA. Dacă nu ați auzit de ei, nu vă speriați – simțiți-vă puțin aiurea, dar nu vă speriați. Wardruna nu e o formație metal, chiar dacă unul din foștii membri și co-fondatori e Gaahl (Gaahl’s Wyrd, ex-Gorgoroth, God Seed). Genurile abordate de acest grup sunt dark folk și ambient, sunete care te transpun undeva într-o pădure norvegiană cu un topor în mână, pictat pe față și plin de sânge. Dacă sunteți pasionați de mitologia nordică, vă plac vikingii, piesele calme combinate cu susur de apă, trosnete de foc, vânt sau, evident, sunteți fani ai serialului Vikings, Wardruna vă va ajunge la suflet. Publicul a fost impresionat, unii oameni s-au mișcat ușor pe ritm, au dat din mâini și au închis ochii. Dacă era doar puțin mai întuneric și aveau câteva torțe pe scenă, ar fi fost perfect.

După ce Wardruna au calmat tot festivalul cu muzica lor, ARCHITECTS urcă pe scenă și rup Piața Mare. Formația engleză de metalcore a luat amploare în ultimii ani, iar la noi au ajuns pentru a doua oară, prima dată fiind invitați la o ediție trecută a festivalului Electric Castle. Sincer mă așteptam ca oamenii să fie mult mai entuziasmați de ei – așa cum am fost eu încă de când s-au anunțat oficial -, dar atmosfera a fost plină oricum. S-au cântat piese de pe ultimul album, „Holy Hell”, lansat în 2018, dar și de pe albumele anterioare. Ca de obicei, „Gone With The Wind” (All Our Gods Have Abandoned Us, 2016) a fost dedicată lui Tom Searle, fratele geamăn al toboșarului Dan Searle, care a fost răpus de cancer în 2016, la aproximativ 4 luni după lansarea albumului mai sus menționat. De asemenea, Sam Carter, vocalistul, a dedicat întregul concert Sophiei, un câine pe care l-a adoptat din România în urmă cu câțiva ani. După concert, lângă autobuzul formației era un câine al străzii, iar Sam a apelat la fanii români pentru a-l lua în foster până reușesc să ia legătura cu un adăpost de animale, lucru care s-a întâmplat următoarea zi.

După circle pit, wall of death, lacrimi, țipat și mult sărit, după o pauză de bere, DREAM THEATER, headlinerii serii, urcă pe scenă. Sau, cum am auzit pe cineva spunând sâmbătă: „Aseară n-au cântat Dream Theater, a cântat Petrucci și formația.” Setlistul a inclus piese ca „Untethered Angel”, „Lie”, „Peruvian Skies” sau „The Dance of Eternity”, iar la bis s-a cântat „As I Am”. Concertul din cadrul ARTmania Festival 2019 a încheiat turneul „Distance Over Time”, iar la începutul anului 2020, formația revine în România ca parte din turneul aniversar de 20 de ani „Scenes From A Memory”, așa cum chiar ei au anunțat.

Prima zi de ARTmania s-a încheiat la 11 minute după miezul nopții, iar eu am descoperit că din spate se aude cel mai bine și de oriunde de pe mijloc. Poate am probleme cu auzul deja, dar dacă stateai foarte aproape de scenă în stânga sau dreapta, se auzea puțin aiurea.

Un mare plus legat de spațiul din Piața Mare a fost că se vedea foarte bine scena de oriunde, ba chiar parcă era mai frumos cu cât mai în spate stăteai… doar să nu stai fix după cortul de sunet.

Evident, scena se vedea foarte bine și de afară, de la gard, iar ecranele din lateral se vedeau impecabil, deci nu numai că era full house între garduri, era și full ăia câțiva metri lăsați special pentru a avea loc să treci pe lângă, ceea ce de la 9 seara încolo era imposibil de făcut.

Organizarea a fost, după părerea mea, foarte bună. Am beneficiat de trei întrări în zona de festival, fiecare având mai multe căi de acces, și au fost 3 sau 4 ghișee de jetoane, deși recunosc că ideea cu cardul BT din 2017 a fost mai bună – cel puțin după părerea mea. De cozi mari am dat doar în prima zi la jetoane când toată lumea avea nevoie de ele și la bere fix înainte de Dream Theater, dar în rest totul a fost foarte bine. Evident, s-a comentat de prețul jetoanelor, dar să fim serioși: e prețul standard de festival de la noi și nu prea e de ales ținând cont că genul ăsta de muzică și concertele sunt încă în creștere și în curs de acceptare socială și culturală în minunata și foarte bine coordonata noastră țărișoară.

Acestea fiind spuse, voi reveni curând și cu ziua 2 (și cu poze frumoase și piese adăugate în articol), scrisă pe același telefon care nu înregistrează sunetul deloc bine.


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*