Dincolo de microfon #7: Dan Costea (Coma)

© Miluță Flueraș
1.014 vizualizări

Maximum Rock a lansat o nouă categorie de interviuri cu artiștii tăi preferați! „Dincolo de microfon” e exact ceea ce crezi tu, dar nu chiar. O dată la două săptămâni (încercăm să) luăm la întrebări muzicienii, dar nu vorbim despre muzică pentru că asta îi întreabă toată lumea și deja s-au plictisit de aceleași întrebări: „cum ai descoperit pasiunea pentru muzică?”, „aveai rockeri în familie?”, „cum a fost primul tău concert?” și alte bălării pentru care probabil au un document de unde dau copy-paste la răspunsuri.

Acum, nouă ne place de ei și ca oameni, nu doar ca artiști, de aceea vrem să știm ce tâmpenii au făcut când erau copii, de ce și-au primit prima bătaie cu papucul, cum a fost primul sărut, prima țigară, prima beție serioasă și multe altele.

De data asta l-am recrutat pe Dan Costea din Coma. Sigur îl știți, probabil nu mai e nevoie să vă spun că mai bagă voce și chitară la concerte, ocazional glume. Mulțumim din nou pentru „accept” și povestiri!

Salut, domnul Dan Costel, așa cum se mai spune pe internet. Mulțumim pentru timpul acordat! Prima chestie la care mă pot gândi e cum anul trecut, la concertul din Expirat fix înainte de Sf. Nicolae tot strigai „V-ați pregătit ghetuțele?!” și acum vreau să întreb: cum ai aflat că nu există nici Moș Nicolae, nici Moș Crăciun?

Heeeei, salut! Aoleu, ce mă urmărește asta cu „Dan Costel” :)). Hmmm, greu, îmi aduc aminte… parcă la scoală în clasa întâi vorbeau colegii mei cum că de fapt Moșu’ nu există și că sunt părinții cei care pun cadourile sub brad. Cum am ajuns acasă, am început să-i chestionez, ei râdeau, dar tot pe a lor o țineau cum că nu sunt ei… bla bla, după care toată perioada de până la Crăciun am făcut planul împreună cu verișoara mea cum să facem să-l prindem pe Moșu’ și am reușit. Greu ne-am revenit din depresie…

Foarte des se aud laude din public despre părul tău sau barbă, nu știu dacă se aude până pe scenă, dar de unde stau eu de obicei se aude foarte clar. Când ți-ai lăsat prima dată pleată și cum a fost prima încercare de mustață/barbă în tinerețe? N-are cum să-ți fi ieșit din prima.

Ha ha, funny, măi, cu barba e simplu. Mi-am lăsat-o încă din facultate. Pe la 15 ani am „pățit” o mare cicatrice sub buza de jos și îmi era greu să mă rad peste ea… Așa că ușor, ușor am tot lăsat barba să crească… mustață și barbă full. Așa am de 6 ani și ceva. Iar „plete”, pur și simplu nu am mai ajuns la stilistul meu, Chiriță, din lipsă de timp :D. Și am văzut apoi că sunt tari pozele din concerte când dau din cap și se vede părul luuuung, haha.

Ne bucurăm să vedem că motivul pleată e unul simplu și frumos. Acum povestește-ne despre cea mai ciudată întâmplare cu alcool din tinerețe că toată lumea vrea să afle așa ceva. Nu neapărat cu tine, merge și cu un prieten de-al tău pierdut prin Vamă sau căzut sub cine știe ce masă din sufrageria cuiva.

Păi în tinerețea mea se mergea la Bușteni și la Eforie Nord. Vama abia prin ’98 când eram deja la facultate a fost petrecută. Cea mai simpatică întâmplare cu alcool cred că o am de prin ’96, când am avut, cu formația Lazy Bones, un concert la Pașcani. Acolo am câștigat „Premiul Indie” la festivalul de rock Pașcani și la after party ne-au tot dat gazdele pălincă. La un moment dat mi s-a rupt filmul și îmi aduc aminte fragmente, cum mă cărau (că trebuia să plecăm acasă în noaptea aia) niște băieți pe cele 200 de scări care coborau din centru spre gară. Apoi am adormit în toaleta gării, apoi am dormit în vagon, cu corpul în compartiment și cu capul pe hol că aveam nevoie de aer, haha. Și oamenii care mai urcau în tren, în loc să mă bage în compartiment, săreau peste capul meu… A fost destul de grea a doua zi, nu mai fac!

Fetele sunt greu de impresionat, greu rău. Tu cum impresionai fetele în liceu? Acum e ușor cu telefoanele scumpe, niște adidași urâți, câteva likeuri și un ceas gigantic, nu mai e la fel de amuzant și nerve-wrecking ca altă dată.

Băi, eu am avut cea mai frumoasă perioadă în liceu. Între a 9-a și a 10-a am crescut de la 1.60 cm la 1.81 cm și am slăbit foarte mult. Mi-am lăsat părul lung și brusc am devenit unul dintre „adulații” liceului. Eram unul dintre foarte puținii rockeri ai liceului și mă îmbrăcam diferit de ceilalți colegi, și cred că asta atrăgea. Plus glumițe și o atitudine ușor arogantă cred că făceau să fie un mix bun. Nu am fumat niciodată și era și asta un subiect de discuție. „Dar vai cum de nu fumezi??” și a ajuns să fie ceva cool. Plus că în clasa a 11-a mi-am făcut formație! Și baaaaam, rockstar direct!

Dan Costea în liceu, poze direct de la sursă

Ohoho, deci avem aici și material de Casanova Jr. Care era – sau este – plăcerea ta vinovată în materie de muzică? O manea, un dubstep, ceva Disney, orice care te face să cânți sau să te miști puțin? Nu judecăm, ba din contră: sigur piesa aia o să devină mai cunoscută după interviul ăsta.

Băi, am mai multe plăceri vinovate, ca să zic așa. Și nu le consider neapărat vinovate, că îmi plac for real. Nu cred în „ascult doar rock sau ascult doar hip hop … etc”. Uite, spre exemplu, în călătoriile mele în America Centrală am descoperit muzica de acolo și that warm feel când îi vedeam pe oamenii ăia cum dansau și nu aveau griji la vedere, țoată lumea zâmbea… De acolo am prins un vibe pe care-l simt cu plăcere și care „nu se cade” la un rocker. Uite două exemple de piese mai recente ar fi Rosalia – Malamente sau o dileală ca Nego do Borel – Me solta.

Vezi și alte interviuri:

  1. Florin Barbu (Implant Pentru Refuz)
  2. Mihai Dănciulescu (Scarlet Aura)
  3. Mihai Andrei (Breathelast)
  4. Sorin Mihai (Purple Caravan)
  5. Laura Brat (Partizan)
  6. Radu Iaszberenyi (Riot Monk)


Comentează primul

Lasă un comentariu

Adresa de email nu va fi publicată.


*